Ucide! Omoara!

Anul II Mesaje : 82 Data de înscriere : 22/12/2010

Era atat de liniste incat auzeam scartaitul bocancilor grei pe zapada fina. Era atat de intuneric incat nu puteam vedea mai departe de trei-patru metri. Era atat de frig incat, inconstient, imi dardaiau dintii.
Cu toate ca atmosfera „era atat de” nepriitoare, continuam sa merg. Unde? Nu aveam nici cea mai mica idee. Insa mergeam, si mergeam..
Straduta pe care o apucesem se sfarsi cu o casa veche. Daca ar fi fost sa aproximez cam cat de veche era, as fi spus probabil o mie de ani. Mi.am luat inima in dinti si m.am apropiat de usa de la intrare. Prin gaurile ei, se putea observa o luminita rosie, slaba, ce stralucea in mijlocul camerei in care intrai prin deschiderea acelei usi.
Am apasat clanta cu precautie si am intrat in casa. In fata ma izbise un miros urat de mucegai si, in ciuda acestuia am mers in continuare. Luminita rosie din mijlocul camerei venea dintr.o sticluta mica, cu un lichid stralucitor. Presupun ca in momentul acela eram putin cam toanta, altfel nu.mi pot explica nasterea dorintei arzatoare de a bea acel ceva necunoscut.
M.am aplecat dupa sticla, am ridicat.o si am baut jumatate din ea. Avea gust bun. Chiar foarte. Avea gust de trandafir. Era dulce si imi crea o stare de euforie..
In continuare.. Nu stiu ce mi se intamplase. Starea de beatitudine disparuse. Aveam nevoie de ceva.. Simteam nevoie sa fac ceva.. Simteam nevoia sa ucid. Urechile mele auzeau acum lucruri ce cred ca in realitate nu existau. Mii de voci imi vorbeau si tipau in urechi. Mii de voci imi spuneau, pe rand sau in acelasi timp, cam aceleasi lucruri:

"Ucide! Omoara!"

Mi.am pus mainile la urechi, in speranta de a estompa galagia ce ma innebunea. Insa nu disparea. Inca o auzeam. Nu mai eram capabila sa ma tin pe picioare.
Desi inca auzeam acea galagie de nedescris, am putut distinge zgomotul facut de niste pasi. Cineva era si se plimba prin incapere. Atunci am simtit o nevoie nebuna de a ucide..

Subiect: Re: Ucide! Omoara! Mier Dec 22, 2010 10:38 pm

Ma plimbam linistita pe acea straduta pustie, cand am vazut o usa deschisa, un geam ciudat si ceva rosu stralucind pe o masuta. M-am apropiat usor. Speram sa nu fiu vazuta. Imi place noaptea pentru ca te ascunde. Inauntrul casutei se vedea o fata intinsa pe jos si cineva plimbandu-se in jurul ei. Fata se zvarcolea usor iar persoana care se plimba in jurul ei nu facea nimic. O vreme am stat si m-am gandit daca sa intervin sau nu. Dar simtul de aventura si-a facut simtita prezenta. Am dat buzna in casa. Am indreptat bagheta spre cel cu pelerina si am strigat "Stupefy!". Persoana respectiva a fost impietrita o vreme, iar fata de pe jos nu se mai zvarcolea.
M-am apropiat usor de ea. "Esti bine?" am intrebat cu o voce moale.
Fata a inceput sa se ridice. Parea ametita. "Sunt bine." a zis ea. "Cum te cheama, cum ai ajuns aici si ce ai patit aici? Si cel mai important, cine era persoana aceea?"

Anul II Mesaje : 82 Data de înscriere : 22/12/2010

"Cum te cheama, cum ai ajuns aici si ce ai patit aici? Si cel mai important, cine era persoana aceea?" sunt ultimele lucruri pe care le auzisem dupa ce imi mai revenisem putin. Insa din nou, ma apucase o dorinta nebuna de a ucide. Am strigat cat am putut de tare:
"Fuuuugi!"
Imi auzeam vocea in urechi cum rasuna. Era ragusita. Nu semana deloc cu vocea mea, cea pe care o cunosteam de ani buni. Imi strangeam tare de tot pumnii, cu speranta ca asa imi voi putea stapani dorinta mea de a omori. Undeva, intr.un capat al camerei vazusem ceva ce stralucea in lumina lunii ce isi facea loc prin fereastra veche, stricata. Era lama unui cutit. M.am simtit impisa din spate catre el. Imi doream sa.l iau, dar de fapt, nu.mi doream. Si fata aceea.. Fata aceea in loc sa ma asculte si sa plece, statea si se uita speriata la mine cum ma zbateam.
"Nuuuu! NUUUU!" strigasem eu cat am putut de tare. Vroiam sa scap de acea necesitate de a lua cutitul din capatul incaperii si de a o ataca pe cea care statea alaturi de mine.
Vroiam sa plece.
"De.. ce.. nu pleci?" am intrebat.o eu, cu greu.
Din nu stiu ce motiv, nu.mi raspundea. Inca statea si se uita la mine. Cateva mii de voci imi rasunau din nou in urechi:

"Ucide! Omoara!"

Trebuia sa fac ceva pentru a nu o ucide pe fata de langa mine.Mi.am infipt unghiile in peretii de lemn ai casei, atat de tare, incat am crezut ca mi se vor rupe. Spre marea mea uimire insa, acest lucru nu se intamplase, caci unghiile mele pareau sa se fi intarit. Pe perete ramasera cinci urme scobite in lemn.
Din nou, picioarele nu ma mai ascultau si imi erau inutile. Nevoia nebuna de a ucide nu.mi dadea pace.Nu fusese de ajuns ceea ce facusem adineaori. Cu dintii mi.am rupt manecile groase ale hainelor de iarna, iar mai apoi, cand am ajuns la piele, mi.am infipt unghiile in carne, in vene.
Mana mea se umpluse cu sange. Ma simteam si mai bine, si mai rau. Ma simteam mai bine pentru ca dorinta de a ucide imi era acum partial implinita. Ma simteam mai rau din cauza durerii. Am cazut pe jos, strapunsa de ceea ce simteam. Deveneam inconstienta. Am simtit niste pasi. Am simtit mai multi oameni in incapere care se agitau pe langa mine.

Subiect: Re: Ucide! Omoara! Joi Dec 23, 2010 10:36 pm

Nu stiu ce imi venise. Ma plimbam prin Hogsmeade, dar nu stiam de ce am vrut sa ma plimb. Si de ce tocmai prin Hogsmeade? Nu stiam. De obicei stateam la una din cele 2 case ale mele: cea de pe Diagon Alley din Londra sau cea din Godric's Hut. Doar prima era de fapt casa in care locuiam. Casa din Godric's Hut o foloseam doar iarna pentru ca uram iernile si nu-mi placea sa vad oameni forfotindu-se in jurul meu cu tot felul de cumparaturi si altele. De ce uram iernile? Poate aveti sa aflati vreodata....... Daca va voi spune. Chestia e ca ma plimbam prin Hogsmeade pentru ca asa imi venise. Nu aveam nici cel mai mic scop si chiar cand vroiam sa ma intorc, am auzit un strigat de ajutor venind dintr-o casa din apropiere. M-am indreptat imediat spre acel loc si am vazut-o pe vechea me prietena, Kristin Day, stand aplecata peste cineva. Acel cineva parea inconstient. M-am apropiat si am vazut ca era o fata.
-Ce se intampla, Kristin? am intrebat-o repede.
-Andrew? Tu? Aici? Ce faci aici?
-Stam de vorba mai tarziu. Ce se intampla aici?
-Nu stiu. Am venit sa o ajut, mi-a spus sa fug, apoi s-a zgariat singura pe tot corpul.
M-am uitat catre mainile fetei. Din ele curgea sange abundent si parea sa nu se opreasca. Fata ramanea inconstienta daca nu opream sangerarea. Mi-am rupt o maneca din bluza si i-am dat-o lui Kristin, care o pansa pe necunoscuta. Aceasta deschise usor ochii, dar parea inca prea slabita pentru a putea vorbi........

Anul II Mesaje : 82 Data de înscriere : 22/12/2010

Lesinasem. Ma trezisem insa mai apoi, chiar daca nu stiam exact dupa cat timp, lucru ce cred ca dealtfel nici nu conta. Important era faptul ca ma trezisem. Langa mine era fata pe care o intalnisem cu putin timp inainte. Langa ea era insa un baiat nou. Pareau ca se cunosc. As fi vrut sa intreb ceva, as fi vrut sa cer putina apa, as fi vrut sa cer sa fiu legata, pentru a nu.i ataca, in cazul in care imi revenea dorinta arzatoare de a ucide. As fi vrut sa le cer mai multe, insa nu puteam. Am incercat sa dezlipesc buza de sus de cea de jos, insa nu puteam.
Trebuia sa.mi adun puterile. Trebuia sa gasesc undeva forta de a ma putea ridica, sau, cel putin, de a putea vorbi. Dar de unde? Cum aveam sa imi recuperez fortele? Cum?
In urechi continuau sa rasune acele voci necunoscute. Dorinta de a ucide revenea si ea tot mai des, sacadat. Insa de data asta nu aveam putere sa ranesc pe cineva, nici macar pe mine. Vocile se auzeau din ce in ce mai tare. In minte imi apareau imagini din trecut, memorii prafuite, uitate undeva, intr.un loc necunoscut.Era ca si cum, dupa mult timp, cineva isi amintise de ele si se hotari sa stearga praful de pe ele pentru a fi readuse in prezent, pentru a fi retraite. Exact asa ma simteam acum: neajutorata, sperioata. Erau amintiri dureroare din trecut. Amintiri ce imi dadeau o mie si unu de motive pentru a ucide pe cineva, pe oricine. Insa degeaba, nu aveam destula forta. Eram intr.adevar neajutorata. Prea multele amintiri ma daramasera. Un singur lucru am mai simtit inainte de a lesina din nou: cineva ma ridicase si ma ducea in brate undeva. Undeva in nevunoscut.

Ma trezisem intr.o camera micuta si colorata. In jurul meu statea aceleasi persoane ca data trecuta: o fata si un baiat. Fata, cand vazuse ca am deschis ochii, se ridica de pe scaunul pe care statea, lua un pahar cu apa, si ma ajuta sa beau. Imi era de mare ajutor.
Nu mai eram imbracata gros. Eram imbracata cu niste haine noi, subtirele. In camera era intr.adevar cald si mirosea a flori. Era o atmosfera foarte placuta. In locurile in care ma zgariasem eram pansata. Nu ma mai dureau foarte tare taieturile, doar din cand in cand, simteam cum imi zvacnea sangele in vene.

Subiect: Re: Ucide! Omoara! Vin Dec 24, 2010 12:04 am

Kristin dorise sa o duca pe fata la ea acasa. Nu aveam nimic de obiectat. Am creat o targa si am ajutat-o sa o care pe fata. Ajunsi la Kristin acasa, am dus-o pe fata pana in camera prietenei mele, acolo unde a ramas doar Kristin pentru a ii schimba hainele. Cand am revenit sus, fata dadea semne ca vrea sa se trezeasca. Era tare slabita. Se vedea usor acest lucru. Clipi usor si deschise ochii. Desparti buzele, vrand sa spuna ceva, dar nu putea. Era mult prea slabita si avea nevoie de apa. Kristin ii dadu putina, iar apoi fata reusi sa ingaime cateva cuvinte:
-Mul-tu-mesc! Cum va nu-miti?
Era intrerupta de mici accese de tuse. Kristin ii facu semn sa nu vorbeasca, apoi spuse:
-Lasa numele noastre! Important este numele tau.
-Hoozuzz! ingaima fata, dupa care inchise din nou ochii.
-E foarte slabita, imi spuse Kristin dupa ce inchiseram usa de la camera lui Hoozuzz. Va trebui sa stea ceva timp aici.
-Deci ce s-a intamplat mai exact? am intrebat-o din nou pe Kristin.
-Ti-am mai spus. Nu am fost cu ea ca sa vad totul, dar cred ca a baut din ceva in casa aceea. Si am mai Impietrit pe cineva, dar cand ai venit tu disparuse.
-Ciudat! am murmurat dupa care m-am lasat sa cad intr-un fotoliu si am inceput sa ma gandesc.....

Subiect: Re: Ucide! Omoara! Vin Dec 24, 2010 8:43 am

Andrew tacu. Ma plimbam nelinistita prin casa. Oare ce patise fata aceea? Cine era individul, sau individa, pe care o impietrisem? Imi doream sa aflu mai multe. Dar nu puteam. Nu aveam cum, Hoozuzz dormea. Avea nevoie sa se refaca. Avea mare nevoie. Speram sa nu mai revina acele accese de nervi, panica, sau ce erau ele. Speram sa fie bine. Speram sa fiu eu bine. Incepeam sa ma simt ciudat. Am incercat sa ma linistesc, dar nu puteam. Andrew statea pe canapea si motaia. M-am asezat langa el, sperand sa pot sa adorm si eu. Dar dupa o ora si jumatate eram la fel de treaza, si ma simteam chiar mai ciudat. De ce nu puteam sa-mi revin. Ce se intampla? Am iesit sa ma plimb, sa-mi limpezesc gandurile. Asadar, i-am lasat un biletel lui Andrew, pe masuta de cafea de langa canapea si am urcat sa o vad pe Hoozuzz. Ea era bine. Nu se mai zvarcolea, dormea profund. Am coborat si am iesit din casa. Am Disparut spre Pestera lui Godric. Acea localitate ma calma tot timpul. Ma calma, dar nu-mi risipea gandurile. Asta s-a intampla si acum. Eram calma, dar inca ma simteam ciudat si gandurile inca mi se invalmaseau in cap. Am decis ca aceasta plimbare nu ma ajutase decat putin. Am decis sa ma intorc acasa. Andrew inca dormea. Am urcat la Hoozuzz, iar aceasta era treaza si statea pe pat, gandindu-se.
"Buna, Hoozuzz" am inceput eu politicos, cand am deschis usa. "Pe mine ma cheama Kristin" m-am prezentat eu amintindu-mi curiozitatea ei. "Cum te simti?" am intrebat usor eu. "Ma simt bine, adica cel putin acum nu mai am nimic..." a zis ea, usor nedumerita. "Cine era baiatul cu care erai cand m-am trezit mai devreme?" a intrebat ea cu o voce sfarsita. Mi-am dat seama ca nu era refacuta, nici pe departe, dar aveam nevoie sa aflu ce patise. Asadar, am continuat. "El e Andrew, un prieten din copilarie. Uite, am o curiozitate inca de cand am intrat in casa aceea. Ce ai patit tu, si cum ai ajuns acolo?" am rostit eu usor, nevrand sa o sperii.

OOC: V-as ruga sa o lasati pe Hoozuzz sa scrie povestea.

» Ucide si ultima speranta.