Plante de-a dreptul ucigatoare

Subiect: Plante de-a dreptul ucigatoare Joi Iul 21, 2011 1:52 pm

Sambata. Ca de obicei, stateam in Camera de Zi a Cercetasilor, rasfoind o carte despre Hogwarts si luand notite fara a ma opri sa respir, incercand din rasputeri sa stau locului, sa nu ma mai bag in belele pierzand puncte de la casa mea si riscandu-mi periculos de mult viata. Imi luasem avant in lumea acelei carti cu mult inainte, sperand sa gasesc printre randurile scrise prin magie secretele albe, dar si intunecate ale castelului imens. In sfarsit, ajunsem la sfarsitul cartii. Sfanta ultimă pagină, in care speram sa pot deosebi adevarul de minciuna si intunericul de lumina. Am dat pagina nerabdatoare. Cand sa vad sfarsitul cartii, coperta pe care credeam ca voi gasi inscriptionate secretele lumii magice, am dat de cateva randuri tiparite :

Toate aceste pagini nu sunt altceva decat minciuni despre Hogwarts. Continutul cartii trebuie sa dezvolte mintea cititorului prin literatura, nu prin adevar.

M-am infuriat enorm. Un an intreg citeam acea carte, fara sa-mi pese ca dupa voi fi bantuita de secrete negre, crezand ca voi ajunge totusi undeva, si exact la sfarsit observ ca totul a fost o minciuna? Toate notitele mele, la care lucrasem luni intregi, fara sa iau pauze, erau facute in zadar? Pe baza carui act? Oare de ce fusesem asa de fraiera incat sa cad prada unei carti stupide? Am aruncat-o pe jos. Am inceput sa sar pe ea, incercand sa o distrug. Nu am fost niciodata mai furioasa de atat. Dar niciodata nu facusem asa o risipa de timp! Mi-am aruncat pe jos si notitele. Ah, notitele la care lucrasem atat, notitele mele dragi! Dar nu-mi pasa. Pur si simplu le-am aruncat si le-am sfaramitat, le-am distrus in puterea cuvantului iar, mai apoi, le-am aruncat in foc. Deci, toata munca mea fusese aruncata. Atat aceasta, cat si sursa : o carte. Si acum, nu puteam sa fac nimic. Sau puteam? In fine, hotarasem sa ma linistesc o vreme. Am fugit rapid in Dormitorul Fetelor, mi-am pus capul in perna si am adormit.

M-am trezit rapid din cauza zgomotului. Toata lumea din Dormitor tipa disperata. Nu m-am miscat, am ramas cu fata in perna. O fata veni la mine sa ma trezeasca. M-am ridicat rapid. Am intrebat-o ce s-a intamplat. Printre hohote de plans imi spunea ceva de un baiat din anul I de la Astropufi care intrase in Sera si o planta il atacase. Cum nu mai era nimeni imprejur, baiatul a murit. Am auzit-o pe fata plangand din ce in ce mai tare. Am banuit ca acela era fratele sau... Insa ea continua, cu acelasi glas sfasiat de siroaie de lacrimi. Zicea ceva de o invazie a plantelor de acel tip, cum ca ar fi fost blestemate de o forta intunecata, ca si profesorii au incercat sa le opreasca dar puterea plantelor le era superioara. Am intrebat-o de ce tipa toata lumea. Raspunsul sosi promt : Plantele se infiltrasera in castel.

Mi-am luat bagheta si m-am indreptat hotarata catre Sera. Citisem despre ele in cartea aceea, dar totusi, scria acolo ca povestile din carte nu erau adevarate. Ce sa mai cred?!

Anul V Mesaje : 451 Data de înscriere : 25/05/2011 Vârsta : 26

Lumea tipa disperata.Nu stiam ce se petrece[/font">.
-Off dar ce se-ntampla?
Cand ma trezisem eram singur in camera.
-Dar unde sau dus colegutii mei?(sarcasm).
M-am ridicat din pat si am deschis usa.Ies afara si nu mai era nimeni.O liniste de mooooaaarte...Am inceput sa merg pe hol.Imi luasem bagheta pentru ca nu stiam ce se intampla...Din colt venea cineva.

Am inceput sa merg mai incet.Podeaua se auzea de la pasii mei facand 'car-car'.Vedeam o umbra,era o silueta care se apropia era...

-Avada Keda...!
-AAAAH!
Era Steffy...Ah slava cerului ca m-a vazut la timp
-Ce faci aici?
-Ce faci tu?
-Am auzit sunete si voiam sa vad.Ce s-a intamplat?
-Pai un baiat din anul I din Casa Astropufilor intrase in sera si a murit.
-CUM?
-Pai din cauza unor plante de-a dreptul ucigase si mai ales ca nimeni nu era prin zona...

Incremenisem...mai ales ca unii din coleguti(sarcasm iar) era din anul I.Steffy a inceput sa isi continue drumul...Parea sa se duca undeva.

-Unde te duci?
-La sera.Vreau sa vad ce s-a intamplat cu adevarat acolo.
Steffy pleca.

-Stai!
-Ce-i?
-Vin si eu...
-Ok.
Plecasem cu frica.

Intre timp simteam ca venea ceva din spate...

Anul III Mesaje : 126 Data de înscriere : 22/07/2011 Vârsta : 27

Era o zi frumoasa.Eu eram in Sala Mare citind o carte despre plante otravitoare si ucigase.
Peste vreo cinci minute,aud un tipat de fata care sparge linistea din sala.
Eu am fugit repede in directia zgomotului produs.
Pe hol,dau de fata care a tipat.Era alba ca varul si ramasese fara respiratie.
O eleva din anul III imi spuse:
-Las-o in pace,nu ai ce sa-i faci.Tocmai a aflat ca fratele ei mai mic a fost omorat de niste plante ucigase in sera.
-Poftim?!?Cum s-a intamplat asta?!?
Eram foarte ingrijorata.Cum au reusit niste plante sa ucida un elev?
Am fugit spre Camera Cercetasilor,sa vad daca puteam afla ceva de acolo.Toata lumea fugea disperata si spariata.Haosul domnea in scoala.Deaodata,ma izbesc de un alt elev.M-am dezechilibrat si am cazut
-Hei,fii mai atent, te rog!
Cand m-am uitat mai bine,era chiar Steffy,iar langa ea,un elev din anii mai mari.
-Steffy!Buna,nu te-am recunoscut!Ce faci aici?De ce esti asa agitata??
-Buna Emm!Ma grabesc,trebuie sa ajung la sera!
-Deci ai aflat si tu,nu?Pai,atunci se pare ca voi merge si eu cu tine Smile

-Vrei sa spui cu noi.
-Adica?
Ea mi-l arata pe elevul care o insotea.
-El este Salem Wood.Salem Wood,ea este Emma Collins.Ei,bine,am facut prezentarile,asa ca hai sa mergem.
M-am uitat la Salem si am observat ca ma privea neincrezator.
-Stai linistit,i-am spus eu.Sunt foarte buna la vraji de aparare si atac.Sunt prima in clasa mea.Acum hai sa mergem!
Si asa am pornit-o spre sera.

---------------------
OOC:Nu prea am avut inspiratie.Mai contiunati voi Razz

Subiect: Re: Plante de-a dreptul ucigatoare Dum Sept 15, 2013 2:34 pm

Ma abtineam cu greu sa nu rabufnesc si, ca urmare a acestui lucru, sa arunc cateva vraji asupra unor elevi din anii mai mici. Ma bagasem in pat aproape de zorii diminetii din cauza unui eseu mult prea lung si plictisitor pentru Potiuni, iar din momentul in care ma pusesem la somn si pana in momentul propriu-zisei mele adormiri pierdusem mai bine de o ora. Puteam spune deci ca nu ma bucurasem de mai mult de o jumatate de ora dormita asa cum trebuie, iar haosul in care ma trezisem ma asigura, inca o data, ca nu am deloc nervii de fier. De fiecare data cand un copil se izbea plangand in mine, nu faceam decat sa strang mai tare pumnul in care tineam bagheta, simtind lemnul cald cum imi strapunge carnea. Ma rezumam insa, tot mereu si mereu, doar la cateva injuraturi rostite in gand, continuandu.mi drumul.

Nu imi era deloc straina istoria acelor plante despre care toti vorbeau prin colturile holului. Evident, multi dintre ei nu ii stiau nici macar numele si, dintr.un motiv sau altul, majoritatea tindeau sa exagereze in absolut tot ce sopteau in mod prefacut celorlalti. Un elev chiar descrise planta ca pe un 'monstru infect de peste doi metri' (~~ar trebui sa precizez faptul ca o planta ajunsa la maturitate are cel mult 30 cm?~~).

Din cat imi dadusem seama, pana sa ies din Camera Secreta profesorii reusisera sa captureze plantele infiltrate intr.una din salile vechi de clasa - din acest motiv existau inca elevi din anii mai mari care indrazneau sa mai zaboveasca pe holurile Hogwarts.ului. Sefii de Casa, fiecare cu cate alti doi profesori, erau responsabili sa duca toti elevii in Camerele Secrete si sa le asigure protectia, in timp ce restul profesorilor incercau sa gaseasca o solutie cat mai rapida a problemei. Nici nu imi puteam inchipui cum (din cate se parea) nimeni nu banuise ca vor exista elevi care sa incerce sa paraseasca Castelul (spun asta deoarece nu am dat peste absolut nimeni care sa ma sileasca sa urmez restul grupurilor ce aveau ca destinatie Camera Secreta a Viperinilor).
'Am avut dreptate cand am spus ca noua Directoare nu va fi in stare sa se confrunte cu o situatie de genul acesteia ', ma gandisem cu regret.

Sera era plina de elevi, insa nici urma de vreo planta. Cateva din acestea fusera doborate cu vraji, poposind acum fara viata pe podea. Doar vreo doua, trei plante aveau clopoteii din varful florii rupti, ramanand parca inconstiente, leganandu.se usor. Eram surprinsa sa aflu ca mai era cineva care stia de importanta acelor clopotei fatali ai florii. Ma indreptasem catre cele doua fete si baiatul in fata carora se aflau florile fara clopotei, observand mana rosie a uneia dintre cele doua fete - cu siguranta ea 'desfigurase' florile si, cu siguranta din nou, ea era cea care stia mai multe despre acele plante.
"Cassie Duvall, anul V, Viperini", am spus grupului de elevi care, desi nu aratau foarte incantati de venirea mea, au continuat prezentarile (~~presupun ca lipsa interesului era datorat Casei careia apartineam ?~~). In scurt timp se alaturasera si alte persoane discutiei noastre.

Anul VI Mesaje : 810 Data de înscriere : 04/11/2010 Vârsta : 27

Venise în sfârşit ziua mea preferată din săptămână: sâmbătă. De ce era sâmbătă ziua mea preferată? Ei bine, poate pentru că nu avem ore şi astfel puteam să mă trezesc la ce oră voiam, sau poate pentru că puteam să-mi petrec timpul exact aşa cum voiam (elevii normali îşi făceau temele în această zi, dar eu nu, eu preferam să mă chinui să le fac duminica şi să îmi blestem toate zilele din această cauză). Dar încă nu trebuia să-mi fac griji pentru teme, ci îmi propusesem doar să lenevesc toată ziua.

Stăteam în Camera de zi a Cercetaşilor şi îi priveam pe ceilalţi Cercetaşi cum se chinuiau cu temele. Nu se întâmpla nimic, liniştea era spartă doar de scrilejitul penelor, sau de răsfoitul paginilor vreunei cărţi. Era prima sâmbătă din istorie în care mă plictiseam, ba chiar începusem să mă gândesc că aş putea să-mi fac temele.

Deja mă gândeam la eseul de la Istoria Magiei, când monotonia fu spartă de ceva acţiune: o fată dintr-un an mai mic se ridică şi trânti o carte foarte groasă (respect celor care pot citi astfel de cărţi) şi începu să sară cu putere pe ea, încercând să o distrugă (e de apreciat încercarea, dar o carte atât de groasă nu poate fi distrusă aşa uşor, nici cu rugăciuni). Văzând că nu avea succes cu încercarea de exterminare a cărţii, fata îşi luă pergamentele (care erau foarte lungi de altfel, nici nu ştiam că există pergamente atât de lungi) şi le rupse furioasă în bucăţi, iar apoi le aruncă în foc (în ovaţiile tuturor Cercetaşilor). Credeam că distracţia se terminase dar, chiar atunci, fata ridică cartea (care părea destul de grea) şi o aruncă şi pe aceasta în foc, iar apoi fugi cu viteză în dormitorul fetelor. Gândindu-mă că asta se întâmplă atunci când faci prea multe teme, sau atunci când citeşti cărţi super-mega-extra dimensionate, m-am aşezat înapoi pe fotoliu pentru a discuta cu ceilalţi Cercetaşi despre ceea ce tocmai se întâmplase.

- “Aţi văzut cât de mare era cartea?” i-am întrebat eu, având prilejul de a intra în vorbă cu ei, fără a-i distrage de la teme (căci fuseseră distraşi deja).
- “Da, şi pergamentele ălea, vai, vai” zise un alt coleg.
- “Cea mai mare carte ever” concluzionă o colegă.
- “Şi a ars toată” râse un coleg.

Am început toţi să râdem privind spre focul din cameră care se înteţise simţitor după ce fusese alimentat cu un “combustibil” atât de consistent. Râsul nostru fu întrerupt de nişte ţipete care veneau de undeva din afara camerei. Am ieşit în fugă din camera de zi şi am descoperit în scurt timp sursa acestora: mai mulţi elevi fugeau pe coridoare, fiind îngroziţi de un anumit lucru.

- “Ce se întâmplă?” l-am întrebat pe un elev care fugea pe lângă mine.
Acesta nu se opri, însă arătă spre o plantă deosebit de mică care înainta foarte încet dinspre capătul coridorului. Câţiva elevi tot încercau să arunce vrăji asupra ei, dar ratau kilometric, creeând şi mai mult haos, în timp ce planta continua să înainteze liniştită. Am început să râd când am văzut ratările acestora. Nu ştiam eu prea multe despre plante, deşi îmi făcusem temele la Ierbologie (marea majoritate!), dar ştiam o vrajă foarte efectivă. Chiar când mă pregăteam să distrug planta, unul dintre elevi o nimeri cu “Incendio”, iar planta arse până sfârşi într-un nor de fum care părea a fi toxic.
- “Nu respiraţi!” am urlat eu. “De ce dintre toate vrăjile a trebuit să foloseşti Incendio?”
Am transfigurat nişte eşarfe speciale (cu stema Cercetaşilor, desigur) pentru a putea respira, iar, după ce i-am echipat pe toţi cu acestea (încă uimit de cât de incapabilitatea unor oameni), am început să fug spre locul din care venea planta. Se pare că o mulţime de plante colindau prin şcoală, lucru pe care aveam să-l descopăr atunci când am ajuns pe un alt coridor. Am început să le “Diffindo”-uiesc pe toate (pentru că încă nu era sezonul colindelor şi, mai ales, nu-mi plăcea să fiu colindat de plante) şi am continuat să fac asta în timp ce mă întreptam spre sursa acestora.

- “Înapoi în Camera de zi, Drake” strigă şefa Casei Cercetaşilor atunci când am trecut pe lângă ea.
- “La revedere” am strigat eu zâmbind către aceasta în timp ce ieşeam din şcoală.
Chiar dacă câştigasem o detenţie nu-mi păsa, aveam parte de distracţia perfectă: vânătoarea de plante. Am descoperit că şi în curtea şcolii era plin de astfel de plante şi erau mult mai greu de observat din cauza ierbii. Acest lucru nu conta, pentru că devenisem deja foarte bun la distrugerea acestora (chiar dacă ştiam că nu e metoda corectă) şi eram ajutat şi de alţi elevi.
- “Spre sere!” am strigat eu, simţindu-mă ca şi când aş fi condus o bătălie (dar chiar conduceam o bătălie, haters gonna hate).
Înaintând spre sere dădeam de tot mai multe plante. Cum de încap atâtea plante în serele astea micuţe? Dar era bine: mai multe plante, mai multă distracţie.
“Invadasem” şi ultima seră şi mai erau doar câteva plante, când o fată spuse:
- “Aşa trebuiau omorâte” şi sparse clopoţeii roşii ai unei plante. “Cele pe care le-aţi omorât cu Diffindo nu vor putea fi folosite la Poţiuni”.

Exact când mă îndreptam spre acea fată, care nu era singură (ci era însoţită de un băiat şi de o fată), o altă fată îmi tăie calea şi spuse:
- “Cassie Duvall, anul V, Viperini”
Ceilalţi se prezentară şi ei, se pare că pe fata care omorâse planta o chema Steffy, pe băiat Salem, iar pe cealaltă fată Emma.
- “De unde vin plantele?” i-am întrebat eu pe aceştia reuşind să mă apropii.
- “Priviţi!” zise Salem, ignorându-mi întrebarea. “Mai vin şi altele”.
Îmi scosesem bagheta gata să distrug plantele, dar Cassie ma apucă de braţ şi zise:
- “Nu, fără baghetă. Distrugeţi-le doar clopoţeii”.
M-am apropriat de o plantă şi i-am identificat în scurt timp clopoţeii, pe care i-am distrus fără prea mare efort. Privind mai bine plantele am observat ceva ciudat. Spre deosebire de plantele pe care le distrusesem până acum, acestea aveau ceva în plus: aveau...