Viu sau mort

Prin geamul patat cu sange se puteau inca distince oarece umbre. Sala era plina cu oameni care se agitau, plimbandu.se de colo pana colo. Doi barbati tipau unul la altul, doua femei cu parul nespalat trageau de o carte, doi copii in robe negre plangeau si un alt barbat batran, cu barba lunga statea pe un scaun din capatul incaperii. Pe usa aflata vizavi de geam tot intrau noi figuri necunoscute, totusi toate avand ceva in comun: ciudatenia. Daca noile figuri incepeau si ele sa intensifice harmalaia din odaie, singura persoana care statea la fel de calma, neagitata in ciuda celor ce se intamplau, era batranul. Totusi, dintr.o data s.a ridicat cu greu, sprijinindu.se de manerele scaunelor si a spus cu o voce impunatoare:
"Terminati!"
Si intr.adevar, toti au incetat si s.au dat inspre peretii camerei. Cei doi copii de acolo au facut.o si ei, cu intarziere ce.i drept, dar au facut.o. In mijlocul camerei se afla pe o masa mica un diamant rosu, stralucitor. Becul slab ce lumina incaperea se reflecta in diamant, trimitand raze rosii pe toti peretii. Din nefericire, una dintre ele ajunses inspre geamul prin care priveam, iar batranul ma vazu. Se infurie si aratand cu degetul mainii drepte spre mine tipa:
"Aduceti.o aici!".
Doi barbati se indreptara spre usa, timp in care am luat.o la fuga. Nu cunostiam bine Aleea Nocturn si deci nu stiam unde anume sa ma duc, dar era cert un lucru: trebuia sa fac, nu ma puteau prinde.. Ma speriasem destul de tare, asa ca alergatul meu era destul de ciudat si impiedicat.
Ma uitam constant in spate sa vad daca cumva cei doi barbati mi.au pierdut urma, insa raspunsul era mereu negativ. Am facut coltul pe langa o cladire si m.am izbit in cineva, care imi reprosa imediat:
"Mai incet, mai incet ca ma dobori".
"Scuze, dar ma urmaresc. Trebuie sa fug", i.am spus speriata.
"Cine?"
"Nu stiu, nu am timp sa vorbesc, trebuie sa fug" si spunand acestea mi.am reluat fuga. Necunoscutul peste care am dat din greseala fugi si el dupa mine. Dupa vreo zece minute de alergat, cei doi barbati de care fugeam m.au scapat din priviri, sau cel putin asa sper. M.am asezat jos pe trotuarul unei stradute si la fel si baiatul neunoscut..

Iesisem sa ma plimb. Aleea Nocturn e preferata mea. Am ridicat privirea de pe pietrisul pe care mergeam si am vazut o fata si un baiat stand pe bordura. M-am apropiat incet de ei.
"Ce faceti aici? V-ati ratacit sau ce s-a intamplat?"
Fata abia isi tragea sufletul, incerca sa-ti recapete suflul. Se vedea ca alergase mult.
"M-am trezit izbit de ea, eram sa cad. Am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a zis ca era urmarita de cineva. I-am vazut pe cei doi si am inceput sa alerg si eu"
Am aratat spre cei doi oameni care fugeau inspre noi din capatul opus al stradutei si am zis "Ei sunt?"
Fata si baiatul s-au ridicat si m-au intrebat "Ce facem? Cunosti vreun pic Aleea Nocturn?"
Am inceput sa alerg si am strigat "Veniti dupa mine!"
In timp ce alergam am realizat ca nici macar nu stiam cum ii cheama pe cei doi copii. Dar urmaritorii erau infricosatori si m-am decis sa-i ajut.

Fugeam in continuare. Din cand in cand ne uitam in spate sa vedem daca mai suntem urmariti. Raspunsul era mereu acelasi: "Da, inca sunt pe urmele noastre".
Fata care ne conducea cunostea foarte bine Aleea Nocturn lucru care se observa usor, deoarece de multe ori o lua pe scurtaturi numai de ea stiute. Am ajuns pe o alee, unde erau niste tomberoane. Ne-am ascuns imediat dupa ele sperand ca urmaritorii nostri sa nu ne vada. Si a functionat! Au trecut mai departe convinsi ca noi am luat-o tot inainte.
-Multumim! am zis eu si fata, catre cea care ne condusese.
-Cu placere! Care e numele vostru?
-Eu ma numesc Patty Weatherby, spuse fata de langa mine.
-Iar eu sunt Andrew Breno!
-Incantata sa va cunosc! Numele meu e Kristin Day! De ce va urmareau oamenii aceia?
-Am vazut ceva ciudat....... incepu fata.
-Sa lasam povestile pe mai tarziu, am intrerupt-o eu. Ascultati!
Se auzea ceva dinspre zona in care disparusera urmaritorii nostri........

"Stati aici! Ma intorc in mai putin de 2 minute!" am soptit catre Patty si Andrew. "Sunt doi copii de treaba, nu stiu de ce sunt urmariti" mi-am zis, in timp ce ieseam de pe alee sa vad ce se intampla.
"This is not good not good"imi spuneam in continuu cand am vazut de unde venea zgomotul. M-am intors la cei doi, m-am apropiat de ei si le-am zis "Nu e bine. Urmaritorii se intorc. Veniti dupa mine" si am inceput sa merg usor spre celalalt capat al aleii pt a nu face zgomot. Patty si Andrew ma urmau la fel de usor. Insa cand mai aveam 5 pasi si eram liberi, am auzit in urma noastra "Uite-i! Si mai au unul cu ei!" si zgomot de pasi. Am strigat spre cei doi copii din spatele meu "Too late!" si am inceput sa fug. Am iesit intr-o alta alee, de unde am inceput sa fac un slalom puternic printre magazine. Ma miram cum de Patty reusea sa se tina dupa mine. Din cand in cand ne uitam in spate. La inceput, cei doi urmaritori ne respirau in ceafa. Apoi, incetul cu incetul, ne-au scapat din priviri. M-am oprit. "Stam 5 minute sa ne revenim, si plecam iar." Andrew si Patty au acceptat. Cand am decis ca ne-am revenit, am inceput iarasi sa fugim, dar un pas mai domol, gen pas alergator. I-am condus spre o usa neagra din spatele careia se auzeau zgomote, iar pe sub ea se vedea lumina. Cei doi s-au apropiat de mine si m-au intrebat "Doar nu intram, nu?" M-am intors, si cu o privire glumeata le-am zis "O sa vedeti". Am deschis usa si am intrat strigand "Mamaa, am veniiit." Din bucatarie s-a auzit "Bine Kristin". Andrew isi daduse seama, dar Patty ma privea lung. I-am zis "Bun venit la mine acasa!" Atunci a iesit si mama din bucatarie si a zis "Kristin, dar nu m-ai anuntat ca vii cu niste prieteni". I-a poftit pe copii in casa si ne-a pus sa mancam. Dupa ce am mancat, am pus-o pe Patty sa-mi povesteasca exact ce s-a intamplat. Varianta lui Andrew o auzisem.

Doi oameni fugeau dupa doua fete si un baiat apropiati de varsta mea.
La inceput am zis "Nu e treaba mea" dar cand am vazut ca au probleme mi-am dat seama ca trebuia sa-i ajut.
Au facut un slalom printre magazine si cand barbatii erau exact in spatele lor...
-Impedimenta!am zis eu si barbatii cazura impietriti.
I-am dat laoparte din drum si m-am luat dupa cei trei.
Pana la urma i-am vazut intrand intr-o casa.
Doar nu puteam da buzna asa.Am stat si am asteptat sa iasa ascultand povestea fetei.
-Ora mesei!zise mama unei fete.
Imi era ingrozitor de foame si cand am simtit mirosul mancarii iesind pe fereastra deschisa,stomacul mi se stranse intr-un mod alert care sa-mi spuna ca mi-e foame.Am continuat sa savurez mirosul imbietor al mancarii gandindu-ma la vremurile cand mancam la Hogwarts impreuna cu prietenii mei.Daca as mai stii ceva despre ei.Acum eram Auror,exact ce imi dorisem,dar degeaba.Facusem atatea pozne la scoala incat de multe ori credeam ca voi fi exmatriculat.
Dar atunci nu stiam ca defapt Breno,cel mai bun prieten al meu,era inauntru.Daca stiam poate intram peste ei.Dar nu am facut-o si imi pare rau pentru ca atunci au venit barbatii pe care tocmai ii impietrisem.
-O sa ai probleme,zise un barbat strangandu-ma de gat.Esti doar un boschetar!Nu trebuia sa te bagi in treburile altuia.
-Nu sunt boschetar!am zis eu eliberandu-ma din stransoare.Sunt Auror.
-Acum Aurorii se aleg dupa cat de saraci si ponositi sunt?rase al doilea barbat.
Zbang! i-am dat un pumn in fata.Dar dupa aceia mi-a parut rau ca o facusem.
-Crucio!zise barbatul in timp ce sangele ii curgea din nas.CRUCIO!
Ma zvarcoleam pe jos si simteam o durere acuta peste tot in corp
-Crucio!zise barbatul.Incepi sa innebunesti nu?
Era adevarat imi venea sa il sugrum si vedeam tot felul de oameni care treceau prin fata mea.
-LEVICORPUS!zise o voce si barbatii fura agatati in aer de glezna.

Am iesit afara dupa tata. Era ingenunchiat langa un baiat care abia isi revenea dupa un blstem puternic. Langa ei pluteau corpurile urmaritorilor nostri. O data cu mine, au iesit si Patty si Andrew.Toti trei ne-am apropiat incet de baiatul care isi revenea. Andrew a sarit spre el si a strigat "Drake! Ce faci aici? ce ai patit?!" Patty se uita cu drag la ei. M-am apropiat usurel de ea si am intrebat-o "Cine e pustiul?" Mi-a raspuns ca e cel mai bun prieten al lui Andrew, la Hogwarts erau nedespartiti.
M-am apropiat de cei doi baieti si m-am prezentat "Buna, Drake. Eu sunt Kristin" Andrew de langa mine a completat repede "Ea e fata care ne-a ajutat pe mine si pe Patty sa scapam!" M-am simtit flatata si am incercat sa nu fac mare caz "Haide, Andrew, n-a fost mare lucru.." Drake m-a repezit instantaneu "Ba a fost chiar mare, daca l-ai ajutat pe Andrew!" M-am uitat apoi la Patty si la usa deschisa. "Hei Drake, vino sa mananci ceva!" Era lihnit de foame si a acceptat instantaneu. Noi patru am intrat in casa, iar tata a ramas sa se ocupe de cei doi urmaritori. Aveam sa ne ocupam de ei mai tarziu, momentan, niciunul din noi nu mancase si toti eram morti de foame.

Priveam spre toti care iesisera.
Vedeam in ceata si eram foarte ametit.Blestemul ma slabise foarte tare.
Am privit spre cele doua fete si apoi spre baiat.
-Drake!Ce faci aici?Ce ai patit!?zise el.
Si atunci mi-am dat seama ca era Breno.Eram din nou impreuna cu cel mai bun prieten al meu.
-Buna,Drake.zise fata care locuia acolo.Eu sunt Kristin.
Am incuviintat din cap si atunci Breno adauga:
-Ea e fata care ne-a ajutat pe mine si pe Patty sa scapam.
Si apoi Kristin m-a invitat sa intru in casa.
M-am asezat si eu la masa uitandu-ma inca cu mirare la cei din jur.
-Cum de ai ajuns asa?ma intreba Breno.
-Mi s-a intamplat ceva...am zis eu stanjenit.
-Trebuie sa imi spui!zise Breno.
-Am fost muscat de un om lup!am zis eu.
-Nu as fi crezut niciodata.zise Patty.
-Acum ma ascund pe unde pot.am zis eu.Sunt inca Auror dar Ministerul m-ar duce l-a Azkaban daca m-as intoarce.Oamenii-lup sunt foarte persecutati in prezent.Dar pe voi de ce va urmareau oamenii aceia?
-Asta vrea Patty sa ne povesteasca cand am auzit galagia de afara.zise Breno uitandu-se la Patty.
Patty isi incepu istorisirea...

Dupa ce am aflat istorisirea de la Patty am ramas masca. Cum a reusit sa se bage in asemenea probleme? M-am ridicat de la masa si am iesit. Ceilalti vorbeau cu mine, insa nu-i auzeam. Pana a venit Patty langa mine...

Patty Edit: Unde sunt cele cinci randuri?

Patty era afara povestindu-si propria intamplare iar eu stateam cu Breno la masa.
-Deci,ce ti s-a intamplat?intreba el.
-La ce te referi?am raspuns eu direct.
-Pai,nu stiu...zise Breno gandindu-se.Parca esti bolnav.
-Stii cand mai vizitat la Sf. Mungo,am inceput eu sa zic.Era cu o saptamana dupa ce devenisem Auror.Seful meu,Domnul Nigro,este un tip destul de ciudat care se ocupa de obicei cu ajutatul celor intunecati a vazut ca il banuiesc.Asa ca trebuia sa merg cu un alt Auror intr-o poiana unde se ascundea un raufacator.Nici nu l-am gasit pentru ca celalt Auror s-a transformat in Varcolac.Asa am ajuns ce sunt acum...

"Stai calma, nu ma deranjeaza ca e ticnit. Si e ticnit cu siguranta." am zis eu cu o urma de zambet pe buze. "Si nu stu ce plan are sa-l intreaca pe Voldemort, dar intentiile lui nu-mi inspira nimic bun. Si mi-e frica de ce o sa se intample. Cu bune, cu rele, Devorator al Mortii sau nu, e bunicul meu, totusi."
"Te inteleg, dar mi-e frica de ce o sa se intample" a zis Patty putin speriata.
"Calmeaza-te, n-o sa patesti nimic. Fiindca, vezi tu..." dar n-am mai reusit sa continui. Patty incepuse sa planga. Am incercat sa o consolez, dar n-a vrut sa ma asculte. Am lasat-o sa planga pe umarul meu, si cand s-a linistit i-am zis "Hai in casa, aici e frig." Am ajutat-o sa se ridice si am adus-o in casa. Baietii discutau inca la masa dar cand ne-au vazut pe noi s-au oprit brusc. Am ghicit ca discutau despre ce i se intamplase lui Drake. Nu m-am bagat, era treaba lor. Si nici nu eram curioasa. Dar ei au observat ochii rosii ai lui Patty. N-am putut, n-am reusit sa le ascund faptul ca ea plansese. Dar nu am vrut sa le zic de ce. Le-am zis si baietilor, si fetei ca orice s-ar intampla, vom fi impreuna si ii voi ajuta sa scape. "Sunt doar niste copii, nu merita asta" mi-am zis. "Pe cand eu....eu mi-as dori sa mai fiu un copil." Drake a observat dupa privirea mea ca ceva ma framanta.
"Ce-ai patit, Kristin?" a intrebat el, politicos.
"Voi sunteti doar niste copii, nu meritati sa fiti bagati in afacerile murdare ale lui Voldemort! Si-o sa va ajut sa scapati, daca stau bine sa ma gandesc. Voi o sa reusiti sa iesiti din asta" am izbucnit eu.
"De ce zici ca numai noi?" a intrebat Patty.
"Pentru ca eu stiu deja prea multe. Or sa vina dupa mine, o data si-o data. Nu stiu cat de repede sau cat de tarziu, dar or sa vina. Si-o sa regret."

-Tu chiar esti un varcolac? l-am intrebat uimit in soapta pe Drake, deoarece fetele puteau intra in orice moment.
-Ei, nu chiar, raspunse el. Sunt pe jumatate. Nu stiu cum, dar nu ma transform complet in timpul lunii pline, ci doar de la brau in sus.
-Aha! Am inteles! Dar stai.....maine seara e luna plina! Omule, te vei transforma, nu?!
-Din nefericire, da, Andrew. De aceea trebuie sa plec cat mai repede de aici.Nu vreau sa va pun in pericol.
-Drake, nu te las singur in asta! Te voi ajuta!
-Poftim?! Ti-ai pierdut mintile? Nu ma mai poate ajuta nimic.......
-Asculta, stiu sigur ca am citit undeva, ceva despre a nu mai fi varcolac. Stiu ca e ceva..... Te voi ajuta! Nu are rost sa te opui! Stii ca atunci cand imi pun ceva in minte, reusesc! Pana atunci insa, trebuie sa ne gandim cum sa le protejam pe fete maine noapte de.....tine.
-Am deja o idee......
Insa nu mai putu continua.Tocmai intrasera fetele.

***

Dupa ce am ascultat ce a zis Kristin, am inceput sa ma framant. Avea dreptate! Noi puteam pleca chiar acum si sa o lasam in voia sortii.......Dar nu era in felul nostru! Imi aduceam aminte de aventurile pe care le avuseseram in timpul scolii: eu, Patty, Drake si.......Danzel. Daca ar fi fost si el aici....Insa era plecat in Germania, intr-o lupta cu unul dintre ultimii giganti ramasi.... Eu jucam pentru echipa nationala a Angliei....Vajthatul fusese mereu pasiunea mea......Dar nu e momentul sa-mi aduc aminte ce face fiecare in momentul de fata! NU! Trebuie sa facem ceva chiar acum!...........

Breno se uita ganditor la fata de masa alba de parca ar fi fost un obiect foarte interesant,Patty discuta din nou cu Kristin,iar eu ma gandeam la cum as putea sa fug din casa pana maine seara.
Linistea fu sparta de Breno:
-Gata,stiu!zise el si se duse la usa.
-Unde pleci?intreba Kristin.
-Trebuie sa...am o treaba de rezolvat,zise Breno plecand.
Am inceput sa discut impreuna cu Kristin si Patty despre ce facuseram fiecare dupa ce terminaseram scoala.
In timp ce Patty povestea despre revolta spiridusilor cineva intra in camera.
Nu era Breno ci era...

OOC:aici, din cate am inteles din ce a scris Drake, scriem despre viitorul nostru.
In casa intrase un devorator al mortii.Eu stateam afara , pe un trotuar, dar cand am auzit tipete mi-am scos bagheta din pelerina si am intrat in casa.
-Reducto!strig eu imediat cand intru in casa
Devoratorul mortii fu izbit de perete.
-El cine mai e?intreba Kristin
-Danzel?intreaba Breno.Dar tu?Germania?Cum??
-Am reusit insa m-am intors de ceva timp.
-Breno in spate!urla Patty
In spatele lui venea devoratorul.Se deschise usa si se auzi o voce "Incarcerous"
Devoratorul era legat de niste sfori zbatanduse.
Din spatele usii iesi tatal fetei.Tatal lui Kristin.
-AAAAAAA!incepura fetele sa tipe
Geamurile se sparsera.Intrau blesteme si ieseau.

Fereastra de langa mine tocmai se sparse si puteam sa vad luna de afara.Era luna plina.Dar cum!?Luna plina trebuia sa vina peste o zi!
-Fugiti!am reusit eu sa strig.
Am simtit cum imi creste par si simteam un instinc sa ii omor pe cei din jur.
De doua ori am muscat pe cineva.Nu stiam cine era.Poate era Breno,Patty,Kristin sau Danzel.
M-am trezit pe podea si cineva ma privea aplecat deasupra mea.

-Bea asta!Repede!se grabi Breno
Drake o bau si vedeam cu i se ducea parul la loc.Dar ce avea?De ce se transforma?Nu asta era important acum pentru ca eram atacati din toate partile.F
Fetele s-au ascuns sub o masa aruncand jinxuri si anti-blesteme.
Vazusem o femeie.Facea niste farmece de aparare.De fapt, tocmai incepuse.
-Repello muglletum!Salvio Hexia.Protego totalum.Protego horribilis!Muffliato!
Deodata se facu liniste.Nu se mai auzi nimic.Totul era bine.Blestemele fura oprite.
-V-am zis eu !V-am zis!V-am zis ca o sa vina dupa mine!striga Kristin si incepu sa planga.
Patty era langa ea.Incerca sa o linisteasca.

-Trebuie sa plecam de aici! am spus. Repede! Kristin, revino-ti! Nu putem sa ne lasam ucisi!
-Mersi, omule! zise Drake. Ce mi-ai dat?
-Iti spun mai tarziu. Acum trebuie sa plecam.
-Tinere, asteapta un pic! imi spuse tatal lui Kristin. De ce esti tu conducatorul lor? Ei au facut mai multe ca tine in momentul luptei.
-POFTIM?! intrebai stupefiat. Asta e important acum? Sa ne alegem conducatorul? TREBUIE SA IESIM DE AICI, PENTRU DUMNEZEU!
-Te rog sa nu tipi la tatal meu! imi striga Kristin.
-Bine! Nu imi pasa ce faceti voi, dar eu nu o sa ma las ucis ca un cobai in timpul unui experiment! PA!
Am iesit pe usa extrem de nervos.......

-Stiu ce e asta! am spus. E praf de piatra rosie!
-POFTIM?! exclama Kristin uimita.Dar inseamna ca bunicul nu mai are Piatra Rosie.
-Deci bunciul tau e conducatorul Adeptilor? am intrebat-o.
-Al cui?
-Al Adepti......nu conteaza.
Patty se apropie de mine, tinandu-se de mana bandajata:
-Andrew, ne datorezi tuturor o explicatie.
-Bine, ascultati. Chiar daca de obicei joc Vajthat, mai pornesc si in aventuri de unul singur.
-Stiam eu ca nu te poti abtine! izbucni Danzel.
-Nu ma mai intrerupe! Am vrut sa merg in padurea Dean, acolo unde au fost cei 3 prieteni: Harry, Ron si Hermione. Voiam sa vad locul in care au stat eroii nostri. Am gasit insa o tabara. M-am apropiat usor de ea si am ascultat langa unul din corturi ce se vorbea in interior.Un glas (al bunicului tau,Kristin) a spus: "In sfarsit Adeptii vor putea cuceri lumea vrajitorilor. Cu modul pe care l-am descoperit de a face mai multe Pietre Rosii, nimeni nu ni se va putea opune.Marele Harry Potter e prea batran ca sa mai lupte si toti prietenii lui patetici la fel. Trebuie totusi sa inlaturam inca o persoana: pe Kristin Day, nepoata mea. Stie prea multe, si ar putea afla si proprietatile Pietrei. Trebuie sa o omoram si la fel pe omul de langa cort!" In momentul ala mi-a inghetat sangele in vine. Nu stiu cum am reusit sa scap, tot ce stiu e ca erau aproape sa ma prinda, cand o puternica lumina albastra a rasarit de nicaieri. Am lesinat si m-am trezit la Minister.
Toti erau ganditori dupa povestea mea.........

Atunci mi-a venit o idee. Era riscant, chiar foarte riscant, dar eu nu vroiam sa fug, ci dimpotriva vroiam sa fur si sa distrug Pietrele Rosii.
-Ce ziceti sa mergem in padurea Dean?
-CUM?! urlara Kristin si Danzel in cor. TE-AI TICNIT?!
-Gura! am strigat imediat. Drake, tu ce spui?
Drake nu mai vorbise deloc de cand aflase ca o muscase pe Patty. Se uita mirat la mine si imi spuse:
-Stiu ca vrei sa distrugi Pietrele, Breno. E prea mare riscul, si nu cred ca ar trebui sa plecam.
Eram trasnit!Nu puteam sa cred! Drake, insetatul de aventuri, Drake Hardy, se temea? Si imi zisese Breno! Imi revenii repede din uimire si ma uitai spre Patty, desi nu ma asteptam la un raspuns pozitiv tocmai din partea ei.
-Sunt complet de acord! spuse ea spre marea mea uimire.
-CUM?????? urlara din nou Kristin si Danzel.
-Ai inteles, deci, Patty? Ai inteles ce vreau? Cel mai bun loc in care sa ne ascundem acum e in primul loc in care nu ar cauta. Padurea Dean, chiar langa tabara lor! Nu se vor gandi sa ne caute acolo, pentru ca ar trebui sa fim nebuni sa ne ascundem acolo!
-Problema e ca noi chiar suntem nebuni.....spuse zambind Patty.
-Ok, atunci, e stabilit. Pregatiti-va de Aparitie.......

Breno ma prinse de mana stanga si pe ceilalti ii prinse cu mana dreapta.
Apoi s-a invartit pe loc si am ajuns in spatele unui cort.
-CUM ADICA NU I-ATI PRINS!?urla o voce.
-Iertare,dar au luptat foarte bine,raspunse o voce pe care am recunoscut-o.
-Du-te si gaseste-i!urla aceiasi voce.
Un om iesi din cort.Era seful Aurorilor.Fostul meu sef!
-Oh,nu!am zis eu.
-Ce e?ma intreba Breno.
-Este seful Aurorilor.A incercat sa ma omoare cand a aflat ca il banuiesc.M-a pus sa ma lupt cu un om lup.Apoi,cand a aflat ca nu am murit,a pus Aurorii sa ma urmareasca.Asa am ajuns pe Aleea Nocturn,fugisem de ei.Si am observat printre acesti "adepti" cativa Aurori.
Patty arata de parca stiuse tot timpul acest lucru dar Danzel era confuz.
-E acolo!E acolo ceva ce se misca!zise o voce din fata noastra.
-CE MAI ASTEPTI?zise bunicul lui Kristin.PRINDE-I!

Alergam in continuare.Mi se parea ca pierd teren in fata urmaritorului meu, si imi era teama ca ma va prinde. Dintr-o data, imi veni o idee.
-Nu ma veti prinde niciodata! am strigat eu catre cei din urma mea.
-Ooooo, ba da! Te voi prinde si te voi strange de gat, nenorocitule! urla o voce in spatele meu.
"Deci e doar unul!" mi-am spus."Pot sa-i fac fata!".M-am intors pe calcaie, si mi-am indreptat bagheta spre urmaritorul meu, care surprins fiind, nu avu timp sa riposteze.
-Stupefy!
Il lovisem cu o Vraja de Impietrire. Il legai repede si ma indreptai spre corturi. Auzisem tipete inainte si stiam ca Patty, Danzel si Kristin erau acolo, si fusesera prinsi.
Am ajuns repede si am auzit o voce:
-Unde este Markus? intreba bunicul lui Kristin.
-Nu stim, domnule. A plecat dupa cel de-al 5-lea.
-Bine! Draga mea nepoata, vroiam sa ma deplasez pana la tine si sa te omor. Se pare totusi ca ai venit tu aici.......si mi-ai usurat munca.
Imi ingheta sangele in vine. Trebuia sa fac ceva..........

"Si chiar ai de gand sa ma omori?! Nu te gandesti ce-o sa ramana in urma mea?! Nu-ti doresc sa afli!"
Am fost uimita de cuvintele care mi-au iesit din gura. Toti s-au uitat lung la mine, surprinsi de cuvintele mele.
"Ce-o sa ramana, copil prost ce esti?!" a intrebat persoana cu ochii rosii pe care de mult timp nu o mai recunosteam ca bunic.
"Ti-am zis, nu-ti doresc sa afli!" m-am rastit la el.
S-a enervat, a tacut si a plecat.
M-am uitat in jurul meu si am numarat doar patru persoane legate. Cineva lipsea.

Andrew.

O durere puternica in moalele capului si totul s-a intunecat in jurul meu.