Viu sau mort

Simteam parfumul lui Drake. Ii simteam prezenta. Fusese pe acolo recent. Cateva minute, poate cateva zeci. Cel mult. Poate mai era in casa. Am fugit la etaj. Simeam prezenta mai puternica. Spre biblioteca. Era acolo. Trebuia sa fie acolo. Am navalit in camera. Parfumul cel mai puternic. Dar Disparuse. Dezamagita, m-am intors la parter, unde Danzel incerca sa tina piept la doi Devoratori.
"Stupefy! Expelliarmus!" am strigat eu, profitand de faptul ca nu ma vazuse nimeni coborand de la etaj. Devoratorii cazusera.
"Unde e Patty?" am intrebat, apropiindu-ma usor de Danzel, cu ochii in patru.
"Cred ca in bucatarie" a raspuns Danzel usor.
M-am indreptat usor spre bucatarie. Patty era acolo, putin speriata.
"Gata, am scapat de ei." am anuntat-o.
"Unde ai fost?" m-a intrebat ea ingrijorata.
"Drake a fost aici. L-am simtit. Dar in momentul in care am intrat in biblioteca, a Disparut." am anuntat-o cu tristete.
"Hai sa mergem acasa, am nevoie de un ceai".a zis ea.
"Bine."
Acasa era...

Dublu.W: Postul cu numarul 2000

"unde sunt fetele?"intrebai eu in mintea mea
-Kristin!Patty!Unde sunteti?strig eu
E clar acum eram singur.Nu stiam unde sa merg dar mia venit repede o idee in minte.Hogwarts.Cel mai sigur loc.Am Disparut si am reaparut in Hogsmeade.Am inceput sa merg inspre scoala.Am ajuns.Am intrat inauntru.Spre mirarea mea nu era nimeni pe hol.M-am dus catre sala mare.Sala era plina.Toti elevi intoarsera capul spre mine.Mersei printre randurile astropufilor si cercetasilor catre mesele unde stateau profesorii.M-am asezat la locul pentru profesorul de "Studiul despre incuiati".Marny Adams profesorul de Farmece ma intreba:
-Ce sa intamplat cu tine in ultima saptamana.Stiam ca teai intors din Germania dar nu ai venit aici.
-M-am intors dar nici aici pentru mult timp.Trebuie sa o ajut pe noua noastra directoare.Stii tu.Patty Weatherby.
-Stii unde poate fi in momentul asta?Scuze tre sa plec!Mi-am dat seama.
Disparui si reaparui la casa lui patty.Kristin se sperie.

M-am trezit in mirosul imbietor de omleta cu sunca. Abia atunci am realizat cat de foame imi era. M-am imbracat si am coborat. Pe o masa era o omleta cu sunca ce arata delicios, si inca una intr-o tigaie pe care Christian o tinea.
-Se pare ca iti e foame! spuse Christian uitandu-se la mine cum ma arunc asupra omletei de pe masa.
-Glumesti?! Nu am mancat nimic ieri! Sunt lihnit!
Dupa ce am mancat, am inceput sa ma gandesc la ce aveam de facut. Cu putin noroc, gaseam si eu doar un varcolac si l-as fi tuns putin.
-Esti gata? ma intrerupse Christian.
-Nu, dar........
M-am oprit.In minte imi venira chipurile celor 4 prieteni ai mei.
-Sunt gata! am raspuns.
-Mult noroc, pustiule! imi mai zise Christian.
Am Aparut in Padurea Neagra. Era de fapt foarte bine luminata, in afara de o singura parte: cea centrala, acolo unde nimeni nu se aventura, niciodata. Stiau foarte bine oamenii ce era acolo......
M-am afundat in padure. Niciun semn in continuare. Dupa aproximativ 2 ore, am ajuns in fata Grotei. Se auzeau ragete dinauntru. Era clar ca erau cel putin 25 de varcolaci. M-am apropiat cu grija. Stiam ca trebuie sa ii sperii sau sa ii omor. Am ales prima varianta. Am luat o ramura uscata de pe jos si am soptit :"Incendio". Craca incepu sa arda puternic. In acel moment o aruncai catre Grota. Creaturile incepura sa fuga din Grota imediat.
-Atat de rai si puternici, si totusi atat de prosti, am spus.
Am vazut un varcolac ce se indrepta direct spre mine. De la el trebuia sa fur parul.
-Stupefy! am strigat.
M-am apropiat de el si i-am smuls o bucata de par din mana. Trebuia sa fie de ajuns. Din nefericire, cativa varcolaci ma vazusera si ii alertara pe ceilalti. Am inceput sa fug. Nu aveam timp sa Apar. Cel putin 15 varcolaci ma alergau. M-am impiedicat. Nu mai aveam nicio scapare. Doar daca....
Am pus mana in buzunar si am simtit Piatra. M-am ridicat si am indreptat-o catre varcolaci.
-AJUTA-MA!!! am urlat.
In urmatoarea clipa din piatra iesi o lumina puternica rosie, ce se raspandi in jurul meu. As fi zis ca e un scut, dar se tot intindea catre monstrii ce fugeau innebuniti. Acum era sansa mea. Trebuia sa Apar. Inainte sa o fac insa, am vazut cum lumina rosie il prinse pe unul dintre varcolaci. Acesta cazu instantaneu la podea si nu trebuia sa fii un geniu sa iti dai seama ca e mort.
Am Aparut la casa lui Christian. Piatra era din nou in buzunarul meu. Ce forta detinea ea? Aveam oare sa stiu vreodata?
-Il ai? ma intreba entuziast Christian.
Abia atunci mi-am revenit din visare. Strangeam ceva in mana dreapta. Era parul varcolacului.
-IL AM! incepui deodata sa urlu. IL AM!!!!.............


OOC: in urmatorul meu post ma intorc, asa ca as vrea sa ramaneti la casa lui Patty.

25 de zile! 25 de zile de agonie si de dor! Atat am suferit, timp in care s-a pregatit potiunea. Christian era sigur ca va fi bine. Si eu eram sigur ca are dreptate. De ce nu ma duceam sa ii vad pe ceilalti? Simteam ca daca ii vad pe Danzel, Kristin, Drake si Patty, nu m-as m-ai fi intors nici in ruptul capului.Ziua stateam inchis in casa pentru ca pe strazi misunau Adeptii. O data chiar au intrat in casa lui Christian. Potiunea nu fu distrusa de ei, din fericire, iar eu am Disparut la Pestera lui Godric. Noaptea nu puteam sa dorm si imi tot veneau in minte chipurile celorlalti. Daca li se intamplase ceva? Daca nu mai erau acasa la Patty?
In sfarsit, in dimineata celei de-a 25-a zi, se auzi un strigat de jos:
-Am reusit! Am creat o potiune ce anuleaza forma de varcolac!
-Ai reusit???am intrebat eu. Chiar pot pleca?
-Da, pustiule, te poti duce la prietenii tai. imi spuse Christian.
-YUHUUUU!!!!! M-am intors inapoi sus, m-am schimbat si m-am spalat. Cand am ajuns jos, eram in cea mai buna dispozitie din toata viata mea.
-Tine! imi spuse Christian, dandu-mi un flacon plin cu potiune. Du-te si salveaza-ti prietenii! Luna plina e maine.
-Am inteles! Hei, Christian, inainte sa plec as vrea sa iti multumesc pentru tot ce ai facut!
-Nu, pustiule, eu iti multumesc! Am creat cea mai importanta potiune din lume numai datorita tie. Iti voi ramane vesnic indatorat!
Cu lacrimi in ochi, mi-am luat ramas bun si am Aparut pe treptele din fata casei lui Patty. Am dat buzna inauntru.........

-NU, NU TE LAS! am urlat.
In secunda urmatoare am scos potiunea din buzunar, si i-am turnat-o cu forta pe gat. Apoi am alergat la Drake si i-am dat-o si lui.
Secundele treceau. Amandoi erau intinsi pe jos si se zbateau sub efectul potiunii. Kristin era aplecata peste Drake, iar eu peste Patty.
-NU VA LAS! Dupa cate am facut, nu pot sa va las sa muriti! Nu, Danzel, ajut-o pe Kristin! am urlat catre el, deoarece venea inspre mine.
De fapt, stiam ca nu era asta motivul. Vroiam ca doar eu sa stau cu Patty. Acum ca ii puteam marturisi ca o iubesc, tocmai acum sa o pierd......Era crunt.
Trecura aproximativ 10 minute,iar cei 2 se oprira din zvarcoleli. Potiunea avusese efect oare? DA! DA! Patty deschise ochii si se uita la mine.
-Credeam ca am sa te pierd! i-am zis.
Am ajutat-o sa se ridice, dupa care am sarutat-o cu foc........


OOC: Se pare ca avem 2 Romeo si 2 Juliete...

Nu mai simteam nimic. Nimic in afara de o fericire nebuna. Stateam lipit de ea, o strangeam la piept. Dupa 2-3 minute, mi-am luat privirea de la ea si m-am uitat prin camera. Drake era putin mirat, Kristin avea o fata de parca stia ca o sa se intample asta, iar Danzel era de-a dreptul socat. Imi spuse:
-Las-o in pace acum, e bine, a supravietuit! incerca el sa glumeasca.
-Gura, Danzel! striga Kristin la el.
-Haide, i-am soptit lui Patty, vino, am multe sa va povestesc.
-Bine......
M-am mai uitat inca o data la ea. Era atat de frumoasa.......Dar trebuia sa-mi revin un pic. Inca mai aveam un tel: trebuia sa omoram Adeptii.
Ne-am asezat la masa din bucatarie si am inceput sa le povestesc intamplarile prin care am trecut. La fiecare 10-20 de minute, primeam inca o intrebare:
-Chiar ai fost la Grota Varcolacilor?
-Exista un laborator in St. Mungo?
-Atata putere are Piatra Rosie?
Raspundeam cu placere la toate. Eram atat de fericit........

Stateam intr-un colt citind din cartea "Visul fiecarui vrajitor" in timp ce Breno statea la masa impreuna cu ceilalti si povestea cu insufletire.
"De ce nu te-ai facut jucator de Vajthat daca tot iti doreai,Drake?" aparura cuvintele pe carte.
"Breno este exact ce ai fi vrut tu sa fii.Un jucator de Vajthat celebru,aventurier si cu un simt al umorului foarte dezvoltat."
"Dar este prietenul meu",am scris eu in carte
"Asta nu este o scuza.Ti-a luat faima."
"Ba nu!"am mai scris.
"O,ba da...Erai mai bun ca el la Vajthat.Ai fi putut deveni celebru."
"Nu-mi doresc celebritate!"am scris din nou.
"Cauti raspunsul la o intrebare,nu-i asa?"aparu un scris din carte.
"Da,dar nu cred ca poti sa ma ajuti"am scris plin de speranta.
"De ce te-a ales pe tine sa furi pietrele?E un raspuns simplu,Drake.Te-a ales pentru ca doar un om lup putea sa fure piatra rosie din sanctuarul ei,la fel si cea neagra."
"Si ce ar trebui sa fac?"am scris eu entuziasmat.
"In primul rand sa faci rost de piatra neagra dar in acelasi timp sa ai grija si de piatra rosie."
Am inchis cartea gandindu-ma ca nu ma ajutase prea mult.
M-am dus si eu la masa unde Breno terminase de povestit.
M-a privit prietenos dar eu l-am privit urat,inca nu uitasem cuvintele din carte.
-Trebuie sa va povestesc ceva...am zis eu.
Le-am povestit despre Piatra Neagra,despre unde era ascunsa,cum o furasera oamenii aceia si cum dementorii colinda acum tara liberi.
-Si doar un om lup ar fi putut sa fure Piatra neagra sau rosie,am spus eu.
-De aceea au avut nevoie de tine!zise Breno cu gura plina in timp ce manca niste supa facuta de Patty.
Fara sa vreau i-am aruncat aceiasi privire.
-Vrei sa spui ca Piatra Neagra este la ei?zise Patty.
Am incuviintat din cap si ea adauga:
-Inseamna ca trebuie sa facem ceva!
Breno ma luase deoparte pentru a-mi spune ceva.
-Asculta,prietene,zise el.Vad ca esti suparat pe mine.
-Ba nu,am zis eu privindu-mi siretele.
-De ce esti suparat pe mine?adauga el...

-Pentru ca....nu conteaza.
-Asculta, omule, inainte sa fii suparat pe mine, mai bine te-ai gandi cine te-a salvat azi. Nu-mi sta in fire sa fac lucruri de-astea, sa acuz oamenii, dar pare ca esti foarte montat impotriva mea.
-Sa fim seriosi! pufni el atat de tare incat ceilalti 3 se uitara la noi. Nu ai vrut decat sa o salvezi pe Patty, nu ma puteai lasa, pentru ca ar fi sarit Danzel si Kristin pe tine.
-Nu-mi pasa ce crezi! Stiu ca tu te gandesti ca Patra Neagra e la mine, dar nu e asa. Stiu ca vrei Piatra Rosie, dar nu o va mai avea nimeni niciodata in afara de mine! Indata ce gasesc Piatra Neagra, o sa le distrug pe amandoua!
M-am intors suparat si m-am asezat din nou la masa. Cum de era atat de ipocrit? Cum de credea ca as putea sa pastrez Pietrele?
Nu mai eram atat de fericit. Insa, Patty imi prinse mana in a sa, iar eu uitai din nou de toate........

Breno plecase prea repede.
Nu intelegea.
Eu nu eram suparat pe el din cauza pietrelor ci din cauza cartii.
Am luat din nou cartea si in ea scria:
"Astia-s prieteni?Tu chiar nu vezi ca te vorbesc pe la spate?"
Am privit spre masa si Breno ii zicea ceva lui Patty si amandoi se uitau spre locul unde stateam eu.
"Daca vrei sa afli totul despre piatra rosie va trebui sa mergi pe Aleea Nocturn,la numarul 4."
Am stat putin si m-am gandit si apoi am scris entuziasmat:
"Unde se ascund Adeptii?Ce vor sa faca."
Trecura cateva minute dupa care aparu scris pe carte:
"Se ascund in Padurea Dementorilor,sunt complet sub protectia lor si incearca sa gasesca o cale de a fura piatra rosie."
M-am dus la masa si i-am chemat pe Danzel si pe Kristin.
-Am aflat cate ceva,am zis eu.Adeptii vor sa fure piatra rosie si sunt in padurea Dementorilor.Trebuie sa mergem pe Aleea Nocturn la numarul 4.Chiar atunci...

Patty s-a dus inspre locul in care stateau Drake, Kristin si Danzel. Se apropie de ei si ii spuse lui Drake:
-De ce te-ai certat cu Andrew?
-Acum iti aperi iubitul, nu? striga Drake irascibil.
-Raspunde la intrebare! se rasti Patty la el.
-Nu stiu....nu ti-a spus in timp ce ma vorbeati?
-Te vorbeam?! Ai innebunit?! Andrew imi spunea doar ca v-ati certat.
-Aaa....doar atat? facu Drake ironic. In fine.....poti sa stai si sa te saruti cu Andrew mult timp. Casa e doar a voastra. Noi plecam!
-Unde? am sarit eu de pe scaun.
-Nu e treaba ta! se rasti el la mine. Sa mergem! facu apoi catre Kristin si Danzel.
-Scuze, Patty....murmura Kristin, in timp ce trecea pe langa ea.
Danzel se uita si el cu parere de rau la mine. Cei 3 Disparura.
-Nu pot sa cred! izbucni Patty. Cat de aiurea a fost ziua asta! Te-ai intors tu si au plecat ei! Unde crezi ca s-au dus?
-Gandeste-te la locul de care ni s-au legat toate aventurile de pana acum, am spus.
-Aleea Nocturn? Esti sigur? Dar......nu avem unde sa ne adapostim acolo. Adeptii ne vor prinde cu siguranta.
-Nu chiar....Am un prieten pe Alee. Esti pregatita sa-l vezi pe Christian Angle?
-Desigur!
-Atunci pregateste-te de Aparitie..........

Am Aparut la casa lui Christian. Omul care ma ajutase atat de mult statea la masa si manca. In momentul in care ne-a vazut, a ramas cu gura cascata.
-Pustiule, ce cauti aici? se uita el surprins la mine.
-As vrea sa-ti cer sa ma lasi sa stau cu tine cateva zile. Avem nevoie de adapost.
-Aveti? Dar cine e fata de langa tine? arata el inspre Patty.
-E fata pe care potiunea ta a salvat-o. Ea e Patty Weatherby.
-Aha, deci ea e fata cu problema aceea? Ai rezolvat-o, nu?
-Normal, altfel nu mai eram azi cu tine.
-Ai dreptate. Si se pare ca potiunea mea nu a rezolvat doar problema, ci a si creat o....hmm....legatura intre voi, spuse Christian uitandu-se la faptul ca ne tineam de mana.
-Mda....am raspuns. Deci, vrei sa ne ajuti?
-Desigur, pustiule! Stai sa fac o...omleta, nu?.....asa, si imi poti povesti ce s-a intamplat.
Eu si Patty am mancat omleta si i-am povestit ce se intamplase lui Christian.
-Cum de a facut asta? Dupa ce l-ai salvat?
-Nu stiu, nu stiu ce i-a venit! Citea o carte si dintr-o data.......
Ochii imi stralucira. Imi picase fisa.
-Cartea.....am spus eu uitandu-ma la Patty. Cartea aia.....i-a facut ceva. L-a schimbat.
-Chiar crezi asta? ma intreba Patty.
-Da, cu siguranta....Trebuie sa ii gasim si sa luam cartea!
Am luat-o pe Patty de mana si am iesit pe Aleea Nocturn.........

Am batut la usa tinand-o inca de mana pe Kristin.
In cateva clipe se deschise usa si un om ciudat statea in prag.
Avea un aspect ciudat,de nebun si ne privea uimit.
-Vreau sa aflu totul despre piatra rosie!am zis eu.
Strainul facu ochii mari si apoi spuse cu o voce stranie:
-Intrati si fiti gata sa aflati o poveste care va va bantui visele.
Chiar atunci dintr-o casa din apropriere iesira Breno si Patty.
-Drake!striga el.Drake!

S-a uitat cine l-a strigat, a intors capul, m-a tras repede de mana si in urma mea a inchis usa. Danzel se uita lung la el. Eu ma uitam lung la el. "Nu intrebati" a rostit el scurt, iar eu si Danzel am dat din cap.
Strainul ne-a invitat in ceea ce el numea sufragerie. Ne-am asezat toti trei pe canapea. S-a prezentat scurt. Se numea Fercora Strupple. Numele nu ma mai mira. A vrut sa inceapa sa ne povesteasca, dar pe usa au navalit Patty si Andrew. Fercora se uita lung la cei doi straini care tocmai dadusera buzna in camera. "Cine sunteti si ce vreti?" s-a rastit el la cei doi copii.

-Nu vreau nimic de la tine! m-am rastit la om. Vreau ceva de la el! am aratat spre Drake.
-Ce vrei, ma rog?
-Cartea pe care o citeai.
-De ce? ma intreba Drake suspicios.
-Pentru ca ea e cea care te-a schimbat!
-Bine! Ia-o! zise Drake si imi arunca(,)cartea.
Am prins-o surprins. M-am uitat pe ea, dar nu era decat scrisul normal al cartii. Stiam ca era ceva aici. Dar oare ce?
-Sper ca nu imi vei cere sa iti dau si jurnalul meu, nu? Doar ca sa verifici daca nu e bantuit? ma ironiza Drake.
Eram distrus. Pierdusem o batalie cu locatarul cartii. NU ERAM NEBUN! Stiam ca e ceva acolo! Patty ma prinse de mana si ma conduse afara pe usa, catre casa lui Christian.......

Breno si Patty iesisera afara.
-Deci,spuse strainul.Ati venit sa ascultati povestea pietrei rosii.Demult,niste vrajitori,printre care si stra-stra-stra-bunicul meu,au vrut sa creeze un obiect care sa le indeplineasca orice dorinta.Au creat aceasta piatra rosie.Dar ceva nu a mers bine si piatra distrugea inloc sa indeplineasca dorinte.Atunci au mai creat o piatra,piatra neagra.Atunci au aparut primii Dementori si ea a fost folosita la controlarea lor.
Cei care au creat-o au fost oameni-lupi.Vreau sa o creeze pentru ca sa ii scape de boala,dar inainte sa creeze piatra Neagra le facea mai mult rau.Si au reusit sa redevina oameni.Dar piatra le-a fost furata.
Chiar atunci...

-Ai descoperit ceva? ma intreba Christian.
-Absolut nimic. Poate doar faptul ca sunt nebun! am glumit eu sec.
Patty se uita la mine. Nu stiam ce sa spun. Vroiam sa descopar ce e cu cartea aia...
"ESTI NEBUN!!!" urla o voce in mintea mea. "Cartile NU AU VIATA!!!".
-NU SUNT NEBUN!am urlat eu din toate puterile acoperindu-mi urechile.
Cand am deschis ochii am vazut ca eram pe jos. Cazusem cu scaunul si ma durea capul ingrozitor. Vocea aceea inca imi rasuna un pic estompat in minte. Patty era aplecata asupra mea, iar Christian ma privea ingrijorat din cealalta parte a mesei.
-Scuze....am ingaimat eu, rusinat. Simteam ceva....
Christian se apropie de Patty si ii spuse ceva la ureche. Ea incuviinta, si Christian iesi din camera. Patty ma ajuta sa ma ridic, si apoi ma sprijini. Eram constient de greutatea mea superioara, asa ca am vrut sa o opresc. Ea insa, nu ma lasa si imi spuse:
-Vino, Andrew, trebuie sa te odihnesti.
Ma duse in pat si se aseza langa capul meu. Durerea din cap nu inceta si era mai puternica (,) ca niciodata. Christian intra pe usa ducand un pahar care fumega. Vroia sa mi-l dea sa beau, dar l-am refuzat. Patty ii lua paharul din maini si mi-l turna cu forta pe gat. Nu ca as fi opus rezistenta. Nu la ea. Ma cuprinse un val de caldura in tot corpul si ultimul lucru pe care l-am mai simtit a fost atingerea buzelor lui Patty..........

OOC: Andrew, n-am mai vazut atata romantism in scris la un baiat...Bravo =D>

OOC: Mai, la cate carti am citit, mai stiu si eu ceva..... Si apropo, vreau sa va spun ca majoritatea posturilor mele sunt imbinari intre toate povestile de aventura pe care le-am citit.

Strainul se duse la biblioteca si lua o carte.
O carte groasa,de culoare neagra.
-Veti gasi toate raspunsurile aici,zise el.
Am luat cartea si am simtit greutatea ei.
-Acum trebuie sa merg dupa adepti,am zis eu indreptandu-ma spre usa.
-Venim si noi,zisera Danzel si Kristin deodata.
Am hotarat sa nu-i contrazic si am iesit in ninsoarea care nu contenea si mi s-a parut ca am vazut-o pe Patty la o fereastra inainte sa Disparem.

Nu inteleg de ce m-am oferit sa merg cu Drake. Poate fiindca simteam nevoia sa fiu cu el in continuare.
Am aparut intr-o padure. O padure straina, pe care n-am mai vazut-o niciodata.
"Unde suntem?" am intrebat usor.
El s-a intors spre mine si m-a luat de maini. Mi-a soptit usor ca nu conteaza unde suntem si ca orice s-ar intampla, va avea grija de mine. I-am multumit si am pornit usor printre copaci.
Dar n-am mers mult pentru ca am vazut o luminita intre copaci. Ne-am oprit si am auzit niste voci vorbind despre Piatra Rosie si am vazut niste umbre miscandu-se. Dar umbrele pluteau. Mi-am dat seama ce erau. Am inspirat socata. Drake m-a privit si m-a strans usor de mana. Mi-am revenit si am incercat sa fiu atenta la ce se vorbea. Dar nu-mi venea sa cred ca Drake ne adusese exact in bratele Dementorilor.

M-am trezit cu greu. Eram singur de data asta.Durerea de cap disparuse. Imi aminteam cu greu lucrurile intamplate in ultimele 2 zile: transformarile lui Patty si Drake, cearta mea cu Drake, revenirea pe Aleea Nocturn la Christian, intamplarea cu cartea,.....saruturile lui Patty.... La acest ultim gand m-am cufundat si mai adanc in perna. Stiam ca trebuia sa ma trezesc, dar nu puteam. Nu stiam cat dormisem. Speram ca nu prea mult. Drake putea sa fi plecat impreuna cu Kristin si Danzel in alt loc. Putea sa li se fi intamplat ceva...La gandul acesta m-am ridicat rapid din pat. Mare greseala! Durerea de cap imi reveni mai puternica decat data trecuta. Ma zvarcoleam in pat. Nu mai puteam, urlam, ma zgariam pe fata si pe piept, dar durerea nu inceta. Mai mult, unghiile imi intrasera in carne si acum sangeram. Simteam ca o sa mor. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti, dar inainte sa fac asta am mai simtit o ultima "sageata" care imi lovi capul si am lesinat.