Viu sau mort

Eram legat intre Patty si Danzel.Urmaritorul meu ma lovise cu piciorul in tampla si acum sangele imi curgea peste toata fata.
Kristin era lesinata in mijlocul camerei si ca totul sa fie si mai ingrozitor,bunicul ei radea ca un nebun.
-Si credeati ca voi,niste amatori,puteti sa ma invingeti pe mine!?urla el.Ce credeati ca aici e ca la scoala!?Ei bine v-ati inselat.Si sa stiti ca unul dintre voi va tradat.
-NU!NU E ADEVARAT!zise Patty printre lacrimi.Nimeni nu ne-ar trada.
-O,ba da,continua bunicul lui Kristin.Si mi-a dat informatii despre voi si unde sunteti tot timpul.A-ti crezut ca daca a-ti fost prieteni la scoala ve-ti fi si in realitate.Dar nu a fost asa.Spionul meu este in aceasta camera.
Patty plangea zicand tot timpul "nu e adevarat" iar Danzel isi privea siretele
fara nicio expresie pe fata.
Daca eram eu spionul?Nu avea cum.
Linistea fu intrerupta tot de bunicul lui Kristin.
-Acum ve-ti privi cum o omor pe nepoata mea!rase el malefic.Si apoi ve-ti privi cum va omor unul dupa altul.
Unde era Breno?Dar raspunsul la intrebare veni repede pentru ca...

intra repede in cort.
-Breno?interb eu foarte surprins de curajul lui
-Taci!Ca te dau de mancare la gandaci!se rasti bunicul ei la mine si am intors trist fata la niste obiecte gramada.
-Expelliarmus!
Breno nu reusi sa il dezarmeze.Acum se luptau crunt in timp ce eu ma gandeam la ce as putea face.Bingo!Imi veni o idee.Ba nu, doua.Dar trebuia sa ajung la Bagheta.Eram legat de maini.Dar prostii!Au uitat sa ne perchezitioneze, sa ne ia baghetele.Incepusem sa ma zbat,Patty si Drake uitanduse mirati la mine.Am atinso!Off.Acum mi-am dat seama!Eu stau pe ea!O miscare gresita si o pot rupe.Una dintre idei este sa le fac sa zboare in oamenii aceia.Dar nu.Cred ca e mai buna a doua.A doua mea idee e sa le transform in bufnite.

Danzel incepu sa se zbata si isi ridica bagheta.
-Diffindo!zise el si funiile ni se rupsera.
Mi-am scos si eu bagheta si bunicul lui Kristin se intoarse spre mine.
-O,Drake,spionul meu,zise el.Mi-ai fost de ajutor.Esti probabil cel mai de incredere om al meu.
Si atunci mi-am dat seama.Il ajutasem fara sa vreau.Inca aveam asupra mea Detectorul pe care mi-l pusese seful meu.Probabil ca auzise tot ce vorbiseram si tot ce facuseram.Nu degeaba ma urmarisera acei doi Aurori pana pe Aleea Nocturn.
Mi-am luat Detectorul de la gat si l-am aruncat pe jos.
-NENOROCITULE!am urlat eu.M-ai spionat.Asa m-ai gasit.
-Esti mai destept decat pari,rase bunicul lui Kristin.Pacat ca va trebui sa mori.Sau mi te alaturi.
-Crucio!am urlat eu.
Bunicul lui Kristin se zvarcolea pe jos.
Toti adeptii lui se oprisera din duel si isi indreptara baghetele spre mine.
Breno se grabi si lua Piatra Rosie.
-Crucio!am auzit si am inceput sa ma zvarcolesc.

-

O durere puternica de cap. Nu stiam ce e cu mine, nu stiam ce e in jurul meu. Cu greu am deschis ochii si m-am uitat in jur. O invalmaseala de trupuri, raze colorate, vorbe. N-am incercat sa inteleg ce se intampla. Ma simteam drogata. Poate mi-au dat ceva sa beau ceva. Cine stie? Asa ca am inchis ochii la loc sperand sa-mi revin si sperand ca atmosfera din jurul meu sa se calmeze.
Dupa 20 de minute, asa mi s-a parut mie, puteau sa fi trecut si mai multe, m-am trezit luata pe sus. Am deschis ochii si m-am trezit intre Danzel si Andrew.
"Baieti, pot sa merg, lasati-ma." le-am zis eu. Mi-au dat drumul si am cazut in genunchi. Am incercat sa ma ridic dar fara succes. "Sau poate nu pot..." Patty m-a ajutat sa ma ridic iar cei doi baieti m-au ajutat sa merg in continuare. Patty mergea in fata mea, baietii ma sustineau. Drake mergea in fata noastra, la vreo 10 metri, singur. Mi-am adunat puterea de prin tot corpul si am strigat "Drake! Ce s-a intamplat? De ce mergi singur?" Nu mi-a raspuns. Nici macar n-a reactionat.
"Danzel, putem sa facem o pauza, te rog?" l-am intrebat cu o voce imploratoare pe baiatul din dreapta mea. Aveam nevoie sa-mi revin. Sa-mi adun gandurile. Sa aflu ce se petrecuse in jurul meu cat am fost lesinata.
"Sigur, nici o problema. Doar 2 minute mai mergem, sa reusim sa ne ascundem bine, si ne oprim." mi-a raspuns Danzel cu o urma de compatimire in voce.
"Multumesc." i-am zis incet si i-am zambit.
Cred ca a remarcat grimasa mea, pentru ca mi-a zambit si m-a batut usor pe umar. Nu sunt sigura, dar mi s-a parut ca l-am auzit soptindu-mi "O sa fie bine, nu-ti fa griji. O sa avem grija de tine."
Ne-am oprit. Patty a ramas langa mine, Andrew si Danzel s-au indepartat si au inceput sa vorbeasca. Mi s-a parut ca i-am vazut uitandu-se spre mine si rostindu-mi numele. Dar nu aveam timp sa ma gandesc la asta. Drake s-a oprit la vreo 10 metri distanta de mine.
"Repede, ajuta-ma sa ma ridic" i-am soptit lui Patty.
Cu chiu cu vai am strabatut cei 10 metri care ma desparteau de Drake si am cazut langa el.
"Spune-mi tot si nu omite nimic." M-am rastit la el. S-a intors cu fata spre mine si i-am vazut durerea de pe chip.

Dupa 10 minute de tortura mi-am revenit.
Breno il impietrise pe bunicul lui Kristin si acesta zacea langa mine.
M-am ridicat si am inceput sa merg.
Kristin striga dupa mine dar nu am auzit ce a zis.
Eram intr-un fel de transa.Tortura imi amplificase gandul.Fusesem un spion si acum ceilalti erau in pericol.Ma pregateam sa plec cand Kristin veni si striga:
-Spune-mi tot si nu omite nimic.
M-am intors spre ea si am simtit ca din nou ma doare capul.
M-am asezat pe jos si am inceput:
-Era primul meu an ca Auror.Seful mi-a ordonat sa fur o piatra.Da,acea Piatra Rosie,am raspuns eu priviri lui Kristin.Mi-am dat seama cam ce ar putea fi si l-am intrebat pe seful meu ce avea sa faca cu ea.Seful meu nu mi-a raspuns ci m-a trimis sa prind un prizonier care s-a dovedit a fi un om lup.Dupa ce am fost muscat de omul lup m-am reintors printre Aurori.
Dar seful meu,care incercase sa scape de mine avea alte planuri.
M-a invitat intr-o zi in biroul sau si mi-a dat un medalion si mi-a zis ca o sa fiu in siguranta cand il port.A doua zi au venit opt Aurori acasa la mine si a trebuit sa fug.Doi dintre ei m-au urmarit si nu mi-au dat alta cale decat sa intru pe Aleea Nocturn.Deci seful meu vroia ca eu sa-i inalnesc pe ceilalti.Apoi cand Adeptii ne-au gasit m-am gandit ca s-ar fi putut sa ne fi urmarit.Si s-a dovedit ca aveam dreptate.Apoi cand am auzit de piatra rosie le-am pus cap la cap.Si acum imi dau seama ca doar din cauza mea bunicul tau a ajuns la putere si voi sunteti urmariti.Pentru ca daca nu as fi furat-o eu nu ar fi ajuns la bunicul tau si le-am oferit informatii despre voi pentru ca medalionul de la seful meu era un Detector.
Kristin ma privi cu mila si apoi zis:
-Mie nu-mi pasa ca sunt urmarita...

-Danzel, nu imi pasa ce crezi! NU putem sa-l lasam pe Drake singur! Nu e vina lui ca a fost spionat!
-De unde stii ca nu a stiut totul? De unde stii ca nu ne-a spionat cu buna-stiinta?
-Danzel, de cand ne cunoastem noi?
-De 10 ani.
-Spune-mi atunci:s-a intamplat vreodata ca Drake sa faca ceva ce ne-a dat de banuit?
-Nu, dar oamenii se pot schimba.....
-Da, se pot schimba! Asa s-a intamplat si cu tine! Te-ai schimbat! Nu mai esti acelasi Danzel de acum 10 ani. Asculta, eu refuz sa cred ca Drake a stiut ca e spion!
-Bine omule, dar trebuie sa scapam repede de aici. Lamurim asta mai tarziu! spuse Danzel uitandu-se cu bagare de seama in jurul sau.
-S-a facut! Ce facem cu Kristin? Nu stiu cat mai poate sa reziste la calatoria noastra,am spus uitandu-ma spre ea.
-Nu stiu. Trebuie sa ne gandim la o posibilitate si repede.....

Am vazut ceva miscandu-se in spatele unui copac si m-am dus repede intr-acolo.
Apoi am simtit o freerie extrema si eram din nou ca intr-o transa.
M-am dus spre Breno si Danzel care se certau.
-V-a placut cum v-am spionat nu-i asa?am zis eu impotriva proprie vointe.
Breno ingheta si ii cazu fisa.
-Vezi!?zise Danzel.Te-ai increzut in el.
-Nu pot sa cred!zise Breno.Suntem prieteni,Drake.
-Haha!am ras eu impotriva vointei mele.Am fost prieteni la scoala.
-Nu se poate.Drake,esti bine?zise Breno.
-Cat se poate,am raspuns eu si mi-am scos bagheta fara sa vreau.
-Refuz sa ma duelez cu tine,zise Breno.
-Atunci te voi omori!am ras eu.
Ceva nu era in regula.Simteam ca cineva imi sopteste in minte ce sa fac.Si corpul actiona fara acordul meu.
-Crucio!am zis eu...

Nu-mi venea sa cred. De ce facea asta Drake?!
Contrar asteptarilor mele si a celor din jur, m-am ridicat incet si m-am apropiat de Drake.
"Stati pe loc! Nu miscati niciunul!" a strigat Drake.
Toti s-au oprit. Patty s-a apropiat usor de Andrew si i-a soptit ceva. Apoi au inceput sa strige dupa mine. Nu-i auzeam. Il vedeam numai pe Drake. In timp ce ma apropiam de el, i-am remarcat trasaturile fetei. Fine, si totusi asprite de lucrurile prin care a trecut.
"Lasa bagheta jos, n-o sa-ti fac nimic." am soptit usor cand am ajuns in fata lui. Ca in transa, m-a ascultat. Ceilalti se uitau uimiti la mine.
"Cine esti tu? Nu mai esti acea persoana minunata pe care am cunoscut-o in seara aceea... Dar undeva inauntru vad ca acea persoana mai exista...Ochii tai imi spun acest lucru..." i-am spus in timp ce il priveam intens in ochi.
"Nu stiu." mi-a zis incet.
O vreme nici unul din noi n-a zis nimic. Drake si-a apropiat fata usor de a mea si mi-a soptit "Esti o persoana minunata, imi pare rau ca treci prin ceea ce treci acum."
"Atunci ajuta-ma sa scap de aceste lucruri! Fii alaturi de mine! Redevin-o tu...am nevoie de tine..."

OOC: Extrem de romantic.....Daca nu v-as cunoaste, as zice ca.....

Am urcat impreuna cu Danzel pana la etaj. Camerele erau foarte spatioase, cu candelabre de cristal si paturi mari, ce cu siguranta nu erau pentru o singura persoana.
-Frumos loc! spuse Danzel zambind.
-Da.....am raspuns eu ganditor.
-E vorba de Drake, nu-i asa?
-Nu pot sa cred ca i se intampla toate astea. Simt ca ar trebui sa fiu langa el, sa-l ajut......
-Nu trebuie sa-ti faci griji!
-Nu trebuie? am raspuns eu cu un zambet amar. Drake e varcolac, omule, a fost controlat de alti oameni, a fost spion fara sa vrea........Eu cred ca trebuie.
-Dar am crezut ca ai rezolvat treaba cu varcolacul........
-Pentru moment. La urmatoarea luna plina trebuie sa lupte cu monstrul din el. In starea in care e acum, nu va supravietui.
-Poftim?!
-Exact. I-am dat si lui Patty acelasi lucru, aceeasi potiune, dar...........
-Si ea va trebui?
-Da, am raspuns eu sfarsit si mi-am pus mainile in cap. Oricat de puternica, de curajoasa si de desteapta e........e totusi o fata. Si potiunea aceea s-ar putea sa o omoare. Eu trebuie sa plec, Danzel. Ai tu grija de fete si nu le spune ce se intampla. Trebuie sa gasesc un antidot, altfel.....
-La masa! se auzi vocea vesela a lui Patty de jos.......

OOC: @Patty: multumesc :">
@Andrew: ai zice ca ce?!

De sus a coborat doar Danzel.
"Unde e Andrew?" a intrebat Patty.
"Si Drake?!" am zis eu, ganditoare.
Danzel n-a raspuns nimic.
"Ma duc pana sus" am exclamat si am zburat pe usa in sus pe scari. Am intrat in camera lui Drake. El era acolo.
"Te simti bine?" am intrebat incet.
"Kristin! Ma bucur ca esti aici acum. Da, ma simt bine, si numai datorita tie." a exclamat el.
"Haaii, n-a fost chiar asa. Ai reusit sa te controlezi singur si asta a fost" am zis eu modesta.
"Stii bine ca n-a fost asa. N-a fost asa deloc" a zis el si m-a sarutat pe obraz. Dar n-am avut timp sa ma simt jenata, de jos se auzeau racnete si bufnituri.
"Haide!" a strigat Drake, si inainte sa apuc sa reactionez, m-a luat de mana si m-a tras pe scari, spre parter.
"Cum a plecat?! Unde?! Ce ti-a zis?!?!" striga Patty suparata.
"Patty!! Usoooor! Lasa baiatul sa explice. Si acum, Danzel, e randul tau! Asa ca scuipa tot si nu omite nimic!" M-am rastit furioasa la amandoi.
"El a trebuit sa plece, si m-a pus sa-i promit ca eu si Drake vom avea grija de voi." a spus el incet, simtindu-se vinovat.
Patty a inceput sa planga. M-am dus repede spre ea, incercand s-o consolez "Usurel, Patty, nu plange. O sa fie bine, te asigur eu. Poate sa-si poarte singur de grija."
Drake s-a dus spre Danzel si au inceput sa vorbeasca in soapta.

Am Aparut la Sfantul Mungo. Nu stiam sigur ce sa caut, dar stiam ca am 5 locuri in care trebuie sa caut: St. Mungo, Aleea Nocturn, Sectorul Interzis din biblioteca Hogwarts, casa lui Harry Potter, si, daca toate acestea dadeau gres, Grota Varcolacilor din Padurea Neagra, Germania. Acolo erau peste 50 de varcolaci si daca ma duceam acolo, nu cred ca scapam nemuscat.
Am intrat in Spital, care era foarte tacut, deoarece era noapte. M-am uitat pe avizier si m-am dus la etajul I. Am cautat in aproape toate camerele de la etajul I,pana am gasit o potiune langa un pacient, ce era evident, pe moarte, din cauza muscaturii unui varcolac.
-Trebuie sa-mi ajut prietenii, si tu oricum esti o cauza pierduta, am zis eu incet.
Am luat-o usor inspre etajul V, cand am auzit un zgomot de sus. Cand am ajuns la etajul V, zgomotul inca se auzea. Dar era imposibil! Stiam ca St. Mungo are doar 5 etaje. Se parea totusi, ca exista si un al VI-lea etaj, spre care nu era insa nici o scara. Am incercat sa imi imaginez scarile si minune!, chiar am reusit sa le vad. Duceau in spirala la etajul VI, si treceau direct prin tavan. Am urcat si am trecut la randul meu prin tavan. Cand am ajuns sus, m-am trezit in..........

OOC: As vrea sa nu ma mai includeti in povestiri pana nu ma "intorc", si as vrea sa nu imi continuati povestea (nu ca ati avea cum).
OOC2: Patty, regret ca m-am bagat peste postul tau, dar al meu nu are legatura cu ale voastre de acum.
OOC3: EPIC POST! EPIC, PATTY! EPIC!!!!
OOC4: As vrea sa continui, dar nu pot, va astept pe unul sa scrie ceva in continuare

OOC: Ooo da, Drake, hai cu reactia

Imi doream sa nu se mai termine niciodata. Dar imi doream si mai fierbinte sa nu ne izbim de nici un raft. Si totusi zbura cu atata gratie incat nu reuseam sa ma ingrijorez. Si saruta atat de dulce...Deja nu mai stiam ce e cu mine. Ma lasasem total in baza lui. Aveam incredere in el.
"Mai las-o sa respire!" a strigat Danzel glumet. Dar inainte sa apuc sa zic ceva o aud pe Patty "Taci si lasa-i sau zbori!"
Nu ne mai sarutam, dar continuam sa zburam prin imensa biblioteca a lui Patty. Drake facea niste manevre atat de ciudate incat mi se parea ca o sa cad in fiece moment. De fiecare data imi soptea la ureche "Te-ai speriat? Nu ai incredere in mine?" si facea o manevra si mai ciudata. Ma speria, si deopotriva imi placea la nebunie.

"Kristin! Vino putin!" Am auzit-o pe Patty.
"Imediat!" i-am raspuns.
"Vrei sa pleci? Nu te las!" imi soptea Drake si ma strangea si mai tare.
"Te rog?" sopteam usor. "E pentru toti..."
"Bine" a spus, dar i-am auzit regretul din voce.
"In sfarsit" a spus Patty, dandu-si ochii peste cap "Uite ce am gasit" si mi-a aratat un fragment dintr-o carte veche.

laboratorul St. Mungo. Chiar exista un laborator aici! Mii de sticlute erau asezate in ordine alfabetica pe rafturi. Intr-un colt, insa, am vazut ceva ce mi-a inghetat sangele in vene. Era chiar un varcolac. Se parea ca fusese legat, dar scapase si acum incepea sa distruga tot in jur. M-am ascuns repede dupa un raft. Ma gandeam la o strategie, cand am inceput sa-l aud cum adulmeca aerul. Daca se apropia de mine nu aveam nicio sansa. Am iesit repede din spatele raftului si am strigat:
-Stupefy!
blestemul isi atinse tinta. Il Impietri pe varcolac, iar eu incepui sa ma apropii usor de tot. Pe o masa langa varcolac am zarit insa ceva ce imi atrase atentia: era o sticluta in forma de....cap de lup! Nu vedeam eu bine? M-am apropiat si am vazut ca pe ea scria ceva:"Potiune pentru distrugerea formei de varcolac. Atentie! Aceasta potiune este in faza de testare!". Mda, nu trebuia sa spuna asta. Imi dadeam si singur seama ca altfel nu era inca in laborator si ar fi trebuit sa fie deja o descoperire miraculoasa. Totusi, ce facea? M-am uitat la varcolacul impietrit. Era cea mai buna solutie.
-Deschide gura mare, pisica gigant!
Tipic eu! Prietenii mei puteau fi oriunde si eu faceam glume cu un varcolac. I-am dat 2 picaturi de potiune si varcolacului incepura sa i se retraga ghearele, ii disparu blana, dar.....atat. Parea ca nu distruge complet transformarea. Deodata, varcolacul incepu sa se zbata: isi dadea ochii peste cap, se lovea cu capul de podea, pur si simplu innebunise. Trebuia sa-i usurez chinurile.
-Avada Kedavra! am soptit.
Intr-o clipa varcolacul ramase fara suflare. Stiam ce trebuie sa fac. Trebuia sa il gasesc pe Harry Potter.El stia pe cineva care putea sa imbunatateasca potiunea, de asta eram sigur. Stiam ca locuia in Pestera lui Godric. Acolo aveam si eu o mica locuinta, pentru mometele in care vroiam sa fiu singur si retras de majoritatea lumii. Va trebui sa-mi petrec noaptea acolo, si sa astept dimineata, pentru a merge la legendarul vrajitor......

Stateam cu capul sprijin de geam si priveam in gol printre litere unei carti intitulata "Luna plina".
Oare unde era Breno?Oare in acest moment isi risca viata pentru un tel necunoscut.Am ras in sinea mea.Totusi,Breno nu se schimbase asa mult...Ramasese insetat de aventura si actiona singur asa cum ii sta in fire.Ma uitam in acelasi punct al cartii de o jumatate de ora.Ceilalti erau si ei cufundati in lectura.
Totusi Danzel zisese ceva despre luna plina.In cartea aceasta trebuia sa existe raspunsul.Si mai era ceva ce nu zisese nimanui.Seful sau ii daduse ordinul sa fure tot o piatra dar diferita de cea rosie...
Si atunci primi raspunsul.Bunicul lui Kristin avea nevoie de acea piatra...
Rasfoi cateva pagini si apoi puse cartea jos.Vazuse alta carte pe raftul cel mai de sus al biblioteci.
-Accio carte!am zis eu dar degeaba.
M-am suit din nou pe matura si am luat-o.
"Analogia obiectelor magice rare".
Cauta prin ea si gasi diferite coliere sau diadema lui ochi-de-soim si pana la urma gasi si "Piatra de Azkaban sau piatra neagra".
Am inceput sa citesc entuziasmat.
"Piatra neagra este piatra pereche a Pietrei Rosii si numai una o poate distruge pe cealalta.Piatra de Azkaban mentine Dementorii in slujba Ministerului."
Am rupt foaia si am pus-o in buzunar.
M-am ridicat si toti si-au indreptat privirile spre mine.
-Ma duc pana la baie,am zis eu.
Dar Danzel imi arunca o privire atotstiutoare si se urca si el pe matura si veni dupa mine.
-Unde mergi,ma intreba el.
-Vreau doar sa ma plimb prin imprejurimi,am raspuns eu.
-Asculta,Drake,te cunosc de la scoala,nu ma poti pacali,zise Danzel calm.Unde mergi?
-Am niste treburi de rezolvat,am raspuns eu privindu-l cercetator pe Danzel.Mi-am dat seama de ceva.Si trebuie sa aflu raspunsul la niste intrebari.
-Bine,zise Danzel.Ai grija de tine.
Danzel ma mai privi o data cu o privire "nu-pleca" si se urca pe matura si zbura sus.
-Unde pleaca Drake?am auzit vocea lui Kristin.
-Are niste treburi,zise Danzel calm.
-NU!zise Kristin si se urca pe matura lui Danzel.Drake,vin-o inapoi!
Kristin alerga in urma mea si ma prinse de mana.
M-am intors spre ea.
-Doar nu pleci?ma intreba ea.
-Trebuie sa plec,am zis eu.Am de rezolvat niste treburi.
-Nu!zise ea.Asteapta!
Isi scoase medalionul de la gat si mi-l dadu.
Am iesit pe usa casei lui Patty si am Disparut din mijlocul strazii inca facandu-i cu mana lui Kristin care ma astepta in prag.
Peste cateva secunde am Aparut la Azkaban.
-Expecto Patronum!

Am asteptat dimineata. Nu am putut dormi decat 4 ore, dupa care am stat si m-am uitat la tavan. La ora 8, m-am dat jos din pat, si am inceput sa merg catre usa. Deodata, am simtit cum ceva imi cade din buzunar. Era Piatra Rosie. Uitasem de ea! Pana la urma ce facea?
-Eh, o sa descopar eu pana la urma......
Am luat-o usor spre usa gandidu-ma la ce am lasat in urma. Kristin, Danzel, Drake si.......Patty. Era atat de ciudat ca toti sa fie acolo, iar eu aici, de unul singur. Simteam ca nu mai pot de durere. Mereu fusesem alaturi de ei, si ei alaturi de mine. Bine, poate nu chiar mereu.....am inceput sa imi aduc aminte de certurile cu Patty si Danzel.....de momentele in care urlam la Drake, spunandu-i sa ma lase in pace, cand toata scoala credea ca e ceva intre mine si Patty......
Mi-am alungat insa repede gandurile din cap.Trebuia sa-l vad pe Harry. Am batut la usa casei lui care era langa cimitir. Imi raspunse chiar el:
-Da?
-Ce mai faci, Harry? am spus un pic emotionat.
-Hei, pustiule! E a 2-a sau a 3-a oara cand ne intalnim?
-A 2-a, am raspuns. Ne-am mai vazut o data la un meci de Vajthat de-al meu.
-Da, te-am vazut. Esti foarte talentat..... Intra, intra! Cu ce te pot ajuta?
-O sa trec direct la subiect.
I-am prezentat timp de o jumatate de ora peripetiile noastre, timp in care ma asculta foarte atent.
-As vrea sa te ajut, spuse el, dar sunt batran deja. Am 68 de ani. Tu ai 21. Va trebui sa te descurci singur.
-Am inteles, am spus vizibil dezamagit.
-Asculta, ia bucata asta de hartie. Pe ea e adresa unui prieten apropiat de-al meu, Christian Angle. Este un maestru al potiunilor. Te va ajuta cu siguranta.
Am luat bucata de hartie cu o tresarire. Eram fericit. Poate ca, totusi, nu va trebui sa merg in Grota.Am vrut sa ies pe usa, dar Harry imi mai spuse un singur lucru:
-Pustiule....
-Da?
-Ai grija de prietenii tai. Daca cei 2 sunt pe moarte, trebuie sa faci tot posibilul ca sa ii salvezi.
-Am inteles! am soptit, si am iesit cu lacrimi in ochi din casa legendei Harry Potter........

Erau o multime de Dementori dar eu aveam insigna de Auror si nu-mi faceau nimic.
Am ajuns in mijlocul cladirii si acolo erau niste oameni care erau adunati in jurul pietrei.Unul a luat piatra si a inceput sa o agite.
Toti dementorii incepura sa se comporte ciudat.Cei trei Disparura.
Erau peste 1000 de dementori si toti ma observasera pe mine.
M-am gandit la prima data cand m-am suit pe matura si am zis:
-Expecto patronum!dar nu iesira decat niste vapori.
Dementorii se apropiau de mine.
Ma gandeam la Breno si Danzel...
-Expecto patronum!dar nu iesira decat niste vapori.
M-am gandit la Kristin...
-EXPECTO PATRONUM!am zis eu si in curand iesise un animal de fum argintiu.
Era diferit.Semana cu ceva dragut...Probabil animalul preferat al lui Kristin.
Piatra disparuse.M-am gandit sa ma duc la casa lui Patty...

Atentie: Piatra era la Andrew!

POVESTEA I. (Dupa ce termin setr g toate posturile cu OOC. Arata urat ).


Eram doar trei. Trei.. Atat de putini. Ce mai urma? Sa plece si Danzel? Sa plece si Kristin? Ma saturasem deja, vroiam sa fim din nou impreauna. Sa.l vad inca odata pe Andrew. Oare unde era? Ce facea? De ce ne.a lasat singuri? oare era bine? Erau doar cateva intrebari fara raspuns. Raspunsuri de care aveam urgnenta nevoie.
Pur si simplu terminata de atatea dezamagiri, m.am apropiat de cei doi ramasi si am spus:
"Sper ca voi nu plecati".
"Nu", au raspuns acestia in cor.
"Bine atunci. Hai sa dormim putin. Sunt epuizata. Maine dimineata mergem din nou pe Aleea Nocturn. Poate gasim si noi ceva nou"
Ne.am dus cu totii la culcare. A doua zi, dis de dimineata, m.am trezit si am pregatit micul dejun cu Dumy.
"Vei fi plecata mult timp?" ma intreaba acesta.
"Sincer, nu am nici cea mai mica idee", am spus eu.
Am pus masa si i.am chemat pe ceilalti la mancare.
"Cat ai reusit sa dormi azi.noapte?" ma intreba Kristin.
"Putin. FOarte putin"
Sa mergem. Am Disparut si apoi am Aparut pe Aleea Nocturn.
"Hai sa mergem la casa bunicului meu", a spus Kristin.
"Nu e cam periculos?" intreaba Danzel. "Adica, se presupune ca trebuie sa am grija de voi".
"Nu mai conteaza nimic acum", i.am spus incercand sa.l calmez. "Ce.o fi o fi".
Am mers putin pe jos si am ajuns la casa parasita. Am intrat inauntru. Sper marea noastra suprindere...

OOC: bun, deci eu imi pot continua linsistit povestirea, iar Drake poate sa se cu Kristin in continuare
Nu mai scriu poveste 2, pentru ca e clar ca numai eu scriu la ea, deci....

Am iesit in strada. In cap inca imi rasunau cuvintele lui Harry: "-Ai grija de prietenii tai. Daca cei 2 sunt pe moarte, trebuie sa faci tot posibilul ca sa ii salvezi. "
-Asa voi face! Promit! am murmurat eu sarutand crucea pe care o aveam la gat. Ajuta-ma, Doamne! Ajuta-ma sa fac toate astea!
M-am sters de lacrimi, si m-am pregatit de Aparitie. Am desfacut biletelul si am vazut adresa: Aleea Nocturn, nr. 12. "Perfect!" mi-am zis in gand. "Mai lipseste sa merg la Hogwarts acum!".
Am Aparut la adresa respectiva si am intrat repede. Stiam ca Adeptii ne cauta. Puteam totusi sa merg pana la casa lui Patty, si sa ii vad pe ceilalti. Totusi, stiam ca daca ma duc, nu ma voi mai misca din loc. Imi era dor de toti ceilalti, dar......
Am batut la usa. Imi deschise imediat chiar Christian Angle, un om de aproximativ 50-51 de ani, cu parul alb, cu trasaturi sale aspre, lucru ce arata ca trecuse prin foarte multe la viata sa.
-Da? Ce doresti? ma intreba el.
-Vreti sa ma lasati in casa? Nu imi place deloc afara! am spus eu.
-Bine, intra! Deci, ce te aduce aici? a intreba el vadit suspicios.
-Pai....incepuii eu.
Prezentai din nou toata povestea noastra, si il rugai sa vada potiunea. Paru fermecat de aceasta.
-OAU! exclama acesta. Nu pot sa cred! Au fost zvonuri ca exista asa ceva, dar nu le-am dat crezare niciodata!
-Deci puteti sa o faceti sa functioneze?
-Intai, trebuie sa vad ce contine....
Am asteptat timp de 3 ore, plimbandu-ma in sus si in jos prin toata casa. Nu era foarte mare. Intr-un final am auzit un strigat de jos:
-Am reusit! Am aflat din ce e facuta! Si mai important, ce ii mai trebuie ca sa o definitivez!
-Ce e? am urlat eu fericit coborand scarile.
-Trebuiesc 2 ingrediente: corn de unicorn si par de varcolac. Le gasesti la....
-Hogwarts si Grota Varcolacilor! am spus incet. Ce ironie!
-Exact! Apoi va trebui sa fiarba 25 de zile....
-Poftim?! Asta inseamna ca am doar 2 zile sa iau cele 2 ingrediente lipsa!
-Exact! Mai bine te-ai grabi, pustiule, daca vrei sa iti salvezi prietenii.
-Bine!
M-am pregatit de o noua Aparitie........

Am Aparut acasa la Patty.
M-am intalnit cu Dumy.
-Nu stii unde e Patty?
-S-a dus intr-o calatorie.
-Poti sa-mi spui unde?
-Da,zise Dumy.Pe aleea Nocturn.
Am Disparut din nou si am Aparut la intrarea pe Aleea Nocturn.Era foarte frig si totul era intunecat.
Apoi i-am vazut.Trei dementori pluteau spre mine.
-Expecto Patronum!am zis eu.
Am ajuns la casa lui Kristin dar acolo numai era nimeni.Mobila era daramata.Peste tot erau hartii,haine si diferite lucruri.Cineva cautase deja acolo.
Am ridicat o carte de pe jos,"Visul fiecarui Vrajitor".
Am dat cateva pagini.Si toate litere de pe pagina disparusera si formasera propozitia:"Drake,de ce nu ti-ai urmat visul,de ce te-ai facut Auror?Puteai deveni un jucator de Vajthat celebru".
Cineva intra in casa...

Am Aparut in Padurea Interzisa.
-Din nou in Padurea Interzisa! am zis. Pacat ca intr-un moment ca asta. Trebuie sa intru in scoala...
Am reusit sa ajung la intrare si am deschis usile mari ce dadeau in castel.
-Hai la sala de Potiuni, Breno! am zis. Oau! Cred ca am innebunit! Vorbesc singur!
Am inceput sa rad, dar un ras amar, al unui om obosit si sfasiat de greutatile intalnite in cale si de dorul pentru prietenii sai.
Nu am ajuns foarte greu in birou, iar vraja pusa pe lacatul care il inchidea nu era decat un mizilic pentru mine. Am intrat si am vazut intr-un colt chiar obiectul care ma interesa: cornul de unicorn! L-am luat repede si am reusit sa ajung din nou in Padure, fara ca cineva sa isi dea seama ca am fost acolo.
-Tine! i-am spus lui Christian, dandu-i cornul. Trebuie sa ma odihnesc neaparat! Maine iti aduc parul cu orice pret! i-am spus si am plecat agale spre scari pentru a dormi cateva ore.......

OOC: Mersi Andrew, si sa stii, chiar nu ma asteptam sa fii politicos sau sa nu ne tachinezi in privinta asta [-( >

Dupa o noapte dormita cu greu, ne-am intors pe Aleea Nocturn. Mai precis, la casa bunicului meu. Casa era goala. Nu ne asteptam sa gasimt mai nimic interesant inauntru... Totusi am inceput sa cutreieram casa. Pana am ajuns in biblioteca. Multe carti. Foarte multe. Cele mai multe despre Piatra Rosie. Dar existau si cateva carti ce mentionau ceva despre o anumita Piatra Neagra. Imediat m-am gandit la Drake. Trebuia neaparat sa vorbesc cu el.
"Kristin! Vino putin!" M-a strigat Danzel. "Uite putin aici"

Piatra Neagra este intr-un fel perechea Pietrei Rosii.

"Patty, putem sa mergem pana la mine acasa, te rog?" am intrebat eu rugatoare.
"Sigur, de ce nu?" a acceptat ea fara sa clipeasca.

-Tinetiva bine!spun eu
Le apuc pe fete de mana si apoi urma o pauza scurta.
-Dar unde stai?intreb eu si toti am inceput sa radem
-Tinetiva bine!spuse din nou Kristin
Spoof.Si aparusem intr-o casa foarte ravasita.Cineva sigur cotrobaisera pe acolo.
-Si acum?intreb eu
-Trebuie sa mergem in salon.
Era o casa mare.Incepuram sa urcam scarile.Din gura lui Kristin iesi un tipat.Geamurile se sparsera iarasi.In mine se facu o frica.In gandul meu era:,,Daca nu ma descurc?Sunt doar eu singur.Fara Drake fara Breno.''.Mi-am scos bagheta.
-Reducto!
Am aruncat vraji pe toate geamurilor.
-Fetelor plecati ma lupt eu cu ei.
Dar in sinea mea era o frica de neimaginat.